Desi mierea si zaharul impartasesc grade similare de dulceata, diferentele intre modul in care corpurile noastre raspund la ele sunt profunde.
Tehnic, mierea si zaharul (sucroza) se aseamana prin faptul ca sunt ambele surse de energie pentru speciile respective. In cazul trestiei de zahar, un membru al familiei ierbii (Poacee), care include graul, porumbul si orezul, sucroza furnizeaza energie pentru frunzele ei si este o sursa de energie usor de transportat
catre alte parti ale plantei, precum radacina, care nu produce propria ei energie.
Mierea, desigur, este produsa de albine din nectarul florilor doar pentru scopul alimentar al stupului.Dincolo de aceasta evidenta similaritate, totusi diferentele intre miere si zahar sunt mult mai profunde.
Mai intai, mierea este un aliment integral si sucroza nu este. Cu alte cuvinte, sucroza este un izolat – tehnic doar un compus chimic – extras dintr-un fundal de sute de alti compusi din cadrul intregii plante, in timp ce mierea este compusa dintr-o multime la fel de complexa de compusi, dintre care multi
sunt binecunoscuti (incluzand macronutrienti si micronutrienti, enzime, probiotice si prebiotice, etc.), altii al caror rol este inca un mister total.
Chiar si „zaharul” din miere, pe care l-am putea in mod gresit considera egal (datorita echivalentelor clasificarii calorice si nutritive) cu „zaharul” din trestia de zahar, este o complexa mixtura de monozaharide (glucide simple), glucoza si fructoza, si cel putin 25 diferite oligozaharide (care sunt glucide complexe compuse din doua si pana la zece monozaharide legate laolalta), incluzand mici cantitati de sucroza dizaharida, ca si trizaharide (zaharuri triple) precum melezitoza si erloza.
Interesant, daca ar fi sa izolezi fructoza din miere, si sa o consumi in izolare in doze occidentale (peste 57 gr. /zi), probabil ar contribui la peste 70 de efecte adverse de sanatate induse de fructoza; in principal rezistenta la insulina, steatoza (boala ficatului gras), obezitate, hipertensiune si nivel inalt al zaharului din sange. Dar aseaza fructoza inapoi in fundalul complex incastrat de chimii nutritive pe care il numim miere, si fructoza isi pierde malignitatea (rautatea) monochimica pentru sanatatea noastra.
Hrana este sistemul suprem de livrare al nutritiei. Redu alimentele integrale la parti, si apoi concentreaza-le si consuma-le excesiv, si ai reteta pentru un dezastru asupra sanatatii pe care il putem vedea peste tot in jurul nostru astazi in masele simultan supra- si sub-nutrite care inca mai cred ca „o calorie este o calorie”, iar „un carbohidrat este un carbohidrat”, fara a realiza ca diferentele calitative sunt atat de profunde, incat una literalmente vindeca, in timp ce alta literalmente ucide.
Mierea cruda contine enzime si probiotice care sunt distruse atunci cand este incalzita sau utilizata in aplicatii la gatit. Acesti compui sunt de o importanta semnificatie si contribuie, direct sau indirect, la multiplele si binecunoscutele beneficii de sanatate ale mierii. Ia de exemplu enzima activa de digerare a amidonului, amilaza, gasita doar in forma cruda a mierii, intr-o forma cunoscuta ca diastaza, despre care se crede ca, contribuie la curatirea complexelor antigen-anticorp asociate cu alergiile la polen, simultan mai reducand si degranularea mastocitelor asociata cu histamina, si hormonul inflamator corelat, a carui eliberare este pusa in legatura cu simptomele alergice.
Mierea mai este bogata si in prebiotice, caracteristica atribuita unora dintre oligozaharide deja mentionate (d. ex. FOS) si probiotice care contribuie si la sprijinirea florei sanatoase din intestinele noastre.
Sursa: viataverdeviu.ro
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
