A murit Teodor Tanco, cetățean de onoare al Bistriței și Năsăudului

Prof. univ. dr. Teodor Tanco, din anul 2000 cetățean de onoare al municipiului Bistrița și al orașului Năsăud, a murit. În 22 aprilie ar fi împlinit vârsta de 94 de ani.

Teodor Tanco a fost istoric literar, prozator, dramaturg. De-a lungul carierei sale a scris numeroase volume, în multe dintre ele omagiind origina sa năsăudeană.

Citeste si: O studentă de 21 de ani din Giurgiu s-a sinucis din cauza soacrei. Femeia i-a interzis să-l mai iubească pe fiul ei

Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro

„Teodor Tanco rămâne reprezentativ pentru un anumit tip de mentalitate a scriitorului din Ardeal a cărui formaţie era încă puternic marcat de spiritul iluminist al Şcolii Ardelene. Este, deopotrivă, prozator şi autor al unor cărţi pasionate de istoria culturală şi literară. Opera sa a crescut din experienţa vieţii şi din obsesia luminoasă a bibliotecii şi a arhivelor. Dacă adolescenţa şi tinereţea s-au consumat sub semnul aventurosului dramatic, anii maturităţii şi bătrâneţii sunt ai aşezării fecunde, ai unui fel de claustrări într-o muncă tenace, vecină cu salahoria.

Puţini scriitori contemporani au disciplina monahală a lui Teodor Tanco. El n-a frecventat boema şi n-a frizat doar pe harul inspiraţiei. Este produsul unei munci ritualizate şi al efortului cu pasiune, având, într-o asemenea perspectivă, calităţile unui model”, a spus regretatul critic literar Petru Poantă.

„Om al bibliotecii, aflat de aproape şapte decenii în slujbă cărturărească (a debutat în 1946!), a ştiut să transforme relaţia sa cu cartea şi cu documentul într-un ritual care îl defineşte şi care e receptat de ceilalţi ca veritabil blazon de nobleţe. Martor atent şi sensibil al multor momente dramatice din istoria românească, a traversat el însuşi perioade dure şi tensionate şi a ştiut să răzbată „deasupra nevoii”, întărit şi cu o perspectivă nuanţată asupra întâmplărilor omeneşti. Despre toate a rămas scris în cărţile sale. Premiul G. Bariţiu al Academiei Române, acordat în 1993, nu făcea decât să recunoască şi să recompenseze o viaţă închinată cetăţii şi însemnelor sale durabile”, a spus Irina Petraș, președintele Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.