Mulți părinți ajung odată cu creșterea în vârstă a copilului să confrunte anumite probleme, de orice natură. Cel mai important lucru este acela de a se înmână cu mai multă răbdare, și de a fi un ascultător mai bun. Psiholog Felicia Akkaya, oferă sfaturi câtorva persoane publice, care au copii atât mici, cât și mari.
În cadrul emisiunii "Consilier de vedete", psiholog Felicia Akkaya, sfătuiește câteva persoane publice, care se confruntă cu diverse probleme, în legătură cu copiii acestora.
Prima vedetă care s-a destăinuit și care a cerut ajutorul psihologului este nimeni alta decât Bianca Drăgușanu. Aceasta are o fetiță, Sofia, în vârstă de 6 anișori. Ea a întrebat-o pe psihologul Felicia Akkaya cum poate să facă pentru a o convinge pe fetița ei să se culce la o oră corespunzătoare în fiecare seară, fiindcă îi este foarte greu să o culce la ora în care majoritatea copiilor se duc la somn.
Citeste si: Cum să comunici cu un tanăr de 18 ani. ,,Este dificil”
Specialista a vorbit despre faptul că fiecare copil ar trebui să aibă parte de o rutină înainte de culcare, precum îmbrăcatul în pijamale, depănarea întâmplărilor din ziua respectivă.
“Ar trebui cumva să le stabilim o rutină a timpului dinainte de culcare. Ne îmbrăcăm în pijamale, ne apropiem de pat, stăm acolo și în vârful patului ne spunem povestea sau ne depănăm întâmplările interesante ale zilei.
Învățatul copilului de a dormi de unul singur
Din punctul Oanei Roman de vedere, vedetă a showbizului românesc, singura problemă cu care încă se confruntă cu fetița ei în vârstă de 8 ani, Izabela, este că deocamdată nu a reușit să o convingă să doarmă de una singură. Acesta nu știe cum să procedeze, încât să o dezvețe să mai doarmă cu unul dintre ei.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Deși poate părea o situație destul de grea la început, psihologul Felicia Akkaya a sfătuit-o pe Oana că trebuie să îi creeze micuței o rutină în care să fie și ea prezentă. Acestă problemă se rezolvă cu cititul unei povești, simpla prezență în cealaltă parte a camerei răsfoind o carte, așezând ceva pe birou, după care încet, încet se poate face retragerea. În acest fel, copilul se va obișnui cu faptul că părintele nu va mai fi în imediata prezență.
“Ca să pot să convingi pe Izabela să poată să doarmă singură e bine să găsești o rutină în care să fii și tu prezentă. E important să-i citești o poveste, să stai împreună cu ea în camera ei o perioadă, după care încet, încet să te retragi. Pentru a nu fi prea bruscă această retragere, este bine și să-ți găsești ceva de lucru nu foarte aproape de pat, în partea cealaltă a camerei. Să răsfoiești o carte, să-i așezi lucrurile pe birou, timp în care ea cumva să se obișnuiască cu faptul că tu nu mai ești în imediata prezență, și încet, încet să te retragi. E important să fii fermă și pe poziție pentru că de cele mai multe ori ei vor încerca cumva să revină și să te convingă că e mai important să fii cu ei, decât să doarmă ei singuri. Cu toate astea, pentru dezvoltarea lor, pentru echilibrul lor personal, e esențial să înceapă să doarmă singuri.” a răspuns Felicia Akkaya.
Convingerea copilului de a participa la activități noi
Roxana Vancea, fostă asistentă TV, și-a adus copilul la cât mai multe sporturi, și de fiecare dată după o anumită perioadă, copilul s-a plictisit. Aceasta a vrut să știe dacă este greșit să ducă copilul la cât mai multe sporturi, dacă trebuie să se axeze pe un singur sport, sau dacă ar trebui să-și ducă copilul la cat mai multe sporturi ca apoi să-și aleagă ce îi placa mai mult.
Psihologul Felicia Akkaya a vorbit despre cât de important este să îți implici copilul în cât mai multe activități, pentru a-l ajuta să se dezvolte. Acest lucru îi va fi de foarte mare ajutor pe viitor, deoarece va reuși să ia decizii bazându-se pe intuiția lui.
“Nu e nimic greșit în a experimenta. Orice te scoate din confort, orice te ajută să ai o altă experiență în care să descoperi că te descurci este un plus în viață. Cu cât face mai multe lucruri, cu cât experimentează mai multe sporturi, mai multe activități, cu atât încrederea în el crește, cu atât i se pare că poate să mute munții, cu atât mai mult se va dezvolta când va fi adult și va putea lua numeroase decizii bazându-se pe intuiția pe care o dezvoltă acum, practicând nenumărate lucruri și ieșind cumva din zona de confort, cu care suntem obișnuiți. Cu cât va ajunge să stăpânească mai multe lucruri, cu atât îi va fi mai bine.” este părerea specialistului.
Citeste si: Cum să ai o relație o fericită. ,,Prietenia joacă un rol destul de important”
Următoarea vedetă care a cerut sfatul psihologului este Raluca Bădulescu, jurată a emisiunii ”Bravo, ai stil!”, care a avut curiozitatea de a o întreba cum poate să își îmbunătățească comunicarea cu copilul său, care este în vârstă de 18 ani.
Specialista a fost de părere că este extrem de important ca adolescentul să o considere înainte de toate o prietenă, căreia i se poate destăinui fără frica de a fi judecat sau certat. Este esențial să existe o limită în care să îi poată oferi spațiul necesar, și să poarte discuții în medii mai potrivite. Un exemplu bun pe care Felicia Akkaya l-a oferit este să aibă conversații cu acesta când sunt în mișcare în mașină, când se plimbă prin parc, sau poate chiar când fac un sport pe care îl frecventează amândoi. Acest lucru este de ajutor datorită faptului că adolescentul nu este obligat să aibă contact vizual, care îl poate determina să ascundă lucruri deoarece nu se simte confortabil. Un lucru esențial pe care psihologul l-a punctat a fost faptul că trebuie să fie un ascultător mai bun, și să înțeleagă direcția în care copilul vrea să meargă.
“Să vorbești cu un adolescent nu este niciodată ușor. Să vorbești cu un adolescent de 18 ani este și mai dificil. De ce? Pentru că este cumva momentul acela în care el își dorește să-și pună aripile, el își dorește să scrie își clarifice cine este el, și ce urmează să se întâmple cu el.(...) Se spune că este esențial să păstrezi o limită, fiind clar că este nevoie ca ei să aibă un spațiu personal. Un spațiu personal pe care trebuie să îl respecți ca să poți fi acceptat ca prieten, părinte, nu doar ca părintele protector sau părintele care își fixează buton de panică la orice reacție pe care el o are. Ca propriul tău copil să te accepte în viața lui este esențial să creezi anumite momente, să ai discuții cu el dar aceste discuții cumva să le așezi într-un mediu propice. Un exemplu extraordinar este când mergi cu mașina: dacă ești în mișcare emoțiile își dau frumos ușor, pentru că în acel moment copilul tău nu este obligat să te privească în ochi.(...) În mișcare poate să fie în mașină, poate să fie un sport pe care-l faceți împreună, poate să fie o plimbare în parc. Esențial este să nu determini să se confrunte cu tine vizual, pentru că atunci tinde să-ți ascundă anumite lucruri, de cele mai multe ori tocmai ca să nu te dezamăgească. Dacă tu îl înveți cumva că la tine găsește o resursă fără să fie impusă el va veni să-și ceară acele informații, va veni de la sine. Fă-ți în timpul alocat pentru el momente în care îți impui să taci, și să înțelegi care este direcția în care el merge. Ascultă-l, și vei avea în el tot timpul un prieten.”
Ce putem face cu copiii mult prea energici
Bursucu, prezentator TV, a vrut să știe cum poate reuși să scoată din energia copilului, și cum poate reuși să își dezobișnuiască copilul de măștile chirurgicale, având în vedere că el l-a văzut pe acesta cu masca pe față constant.
Felicia Akkaya a fost de părere că activitatea fizică, și joaca cu alți copii este o soluție potrivită. Deși copiii tind să fie năzdrăvani, ei trebuie să știe că susținerea părintelui este mereu acolo. În legătură cu mecanismul de mască, și fără mască, psihologul a spus că cei mici sunt capabili să se adapteze și să preia lucrurile așa cum oamenii mari îi ajută să le înțeleagă.
“Are energie, începe să înțeleagă, începe să stăpânească limbajul, și atunci își dorește cumva să fie peste tot, să înțeleagă tot, să participe la toate schimbările. Cum pot să-i canalizezi energia? Avem nevoie de acțiune de mână, și una de cap. În momentul în care o simți foarte energică, antreneaz-o într-o activitate care să presupună mai multă activitate fizică, să se prindă cumva într-o joacă cu alți copii, să cânte, să danseze, să sară, să joace șotron. Activități în care energia ei să fie canalizata de la sine. Când este mai liniștită, intră în alte modalități de lucru în citit, în stat de povești, în îmbrățișări și iubire pentru că întotdeauna trebuie să țină minte un lucru. Copiii noștri cresc, având la bază acel castel construit din cărămidă cu cărămidă, emoție, încredere, iubire necondiționată. Trebuie să le demonstrăm cumva că orice ar face, oricât de năzdrăvani ar fi, oricât de veseli peste nevoile noastre ar fi, noi suntem acolo să-i susținem. Au nevoie de acest lucru chiar și atunci când întâlnesc cumva în viața lor numărată pe puțini ani deocamdată, de situații inedite.(...) Este o situație dificilă, este o situație deosebită pentru toți copiii născuți în ultimii ani, pentru că ei au fost cumva obișnuiți într-un tipar, ei au văzut în jurul lor doar acele măști. În viața de zi cu zi li s-a format un clișeu. Poți trece peste acest clișeu doar explicându-le. Copiii noștri sunt capabili să se adapteze și să preia lucrurile așa cum noi, cei mari, îi ajutăm să le înțeleagă.”