Ada Condeescu este una dintre cele mai talentate tinere actrite din Romania. Desi are doar 25 de ani, stie ce iti doreste de la viata.
Intr-un interviu acordat site-ului gandul.info, Ada a vorbit despre valorile ei, despre copii, viata de actrita si stilul ei de viata. Pe tanara actrita ai vazut-o in filmele romanesti "Eu cand vreau sa fluier, fluier" si "Loverboy".
Cum se simte Ada Condeescu, femeia, la 25 de de ani?
Sincer, inca nu ma simt tocmai femeie, pot sa spun. Probabil ca mare vina are si meseria pe care o fac.
Ma simt in cautari, inca nu ma simt foarte matura decat atunci cand trebuie sa iau niste hotarari foarte importante, drumuri pe care trebuie sa le iau. Mi se si spune ca arat mult mai mica decat varsta mea. In viata de zi cu zi pot spune ca sunt foarte copila.
Ma machiez foarte rar.
De ce?
Poate si pentru ca nu simt nevoia. Sincer, cand eram in generala am trecut printr-o faza rebela, de machiaj puternic. Mama era foarte stresata si credea ca la 25 de ani o sa am fata distrusa. Eu sunt genul mai pe fuga, astfel ca ritualul este mai rapid. Riduri inca nu am observat, decat unele de expresie. Nu am avut un soc cu ele. Recunosc, insa, ca multe lucruri le simt ca se aseaza altfel sau eu le privesc altfel fata de acum un an, doi ani.
Ada, ce simti ca acum stii si nu cunosteai la 17- 18 ani?
In primul rand, la 18 ani am terminat liceul. Odata cu intrarea la facultate am aflat despre competitie, generozitate, cum este sa pierzi oameni foarte apropiati, despre cum sa faci sa reziste o prietenie. Bine, daca este adevarata nu trebuie sa faci nimic. Am descoperit ce inseamna sa iesi din mediul tau in care esti protejat, oblojit, si sa te lovesti de alte tipuri umane, de alte educatii.
Mi-am dat seama ca este important, in special ca actor, sa vezi cat mai multe. Nu ma refer aici numai la lumile marginalizate. Cum sa faci sa ii ajuti si pe ceilalti. Cum sa faci sa nu te ia valul, si asta este foarte important. Nu ma gandeam la lucrurile astea inainte, nici nu imi puneam problema traind alaturi de parintii mei si de prietenii lor. Odata cu intrarea in lumea actorilor si a regizorilor, teatrelor, in tara, in afara, am inceput sa lucrez cu mine, la ideea de a ma pastra inradacinata in niste valori in care chiar cred si
pe care oamenii ar trebui sa le respecte.
Si care sunt acestea?
In primul rand prietenia. Un soi de respect, dar acela combinat cu drag, stima, chiar si umilinta fata de oameni care iti sunt aproape, care te ajuta sau nu. Mai este atentia, asta nu e o valoare, dar este o trasatura de caracter pe care o intalnesc din ce in ce mai rar.
Ma refer aici si la atentia aia pe care trebuie sa o ai fata de oameni chiar si atunci cand nu ti-o cer neaparat. Sa memorezi ceva legat de ei, care le-ar face sau nu placere. Pentru mine, detaliul este foarte important si in actorie si in viata de zi cu zi.
Ai momente cand mergi pe instinct?
Multe, majoritatea (rade), dar, intr-adevar, pot spune ca m-am mai linistit fata de acum un an, doi ani, apropo de varsta de 25 de ani.
Iubirea uneori e asezata, dar in cele mai multe cazuri este pe forta (rade).
Ce cauti la un barbat, ce vrei sa simti la el?
In general ce caut si la oameni. Un tip de comunicare, sa spun asa coup de foudre. Trebuie sa fie legatura aia nevorbita, nerostita care se face prin ochi. Cuvintele sunt foarte importante si fara ele nu prea putem sa traim, avem nevoie de vorbe si, in general, de vorbe bune, dar nu este totul.
Clar, am nevoie de un anumit tip de umor poate si pentru ca am fost inconjurata de mica de mult umor si jocuri de cuvinte. In general, am nevoie de o inteligenta ascutita, de oameni atenti in jurul lor, de oameni care stiu sa asculte, vad tot, simt tot, foarte prezenti.
unt lucruri pe care nu ai reusit sa le realizezi, implinesti, desi ti-ai fi dorit?
Sunt mijloace care tin de actorie. Sunt mijloace de care nu ai nevoie mereu, dar cand nu le ai e greu. Spre exemplu, la filmarile din Croatia am avut nevoie de zona de canto si timpul a fost scurt. Stiu ca daca as fi fost pregatita, daca in scoala as fi acordat mai multa importanta, ar fi fost mai simplu. Pe zona de profesie imi e ciuda pe mine ca nu am gasit inca un agent. Nu m-am dat tare peste cap cu asta, acum caut serios. Am un agent neamt, dar nu sunt multumita de el. Si germana este poate o dificultate. Poate si dintr-un rasfat, recunosc, nu am invatat limba pentru ca nici nu imi place, nu o simt, nu ma atrage.
Iti place sa iti programezi lucrurile?
Sincer, nu. Cand vine, insa, vorba despre niste responsabilitati enorme cum este viata unui copil, nu poti sa iti bati joc. Mi se pare ca trebuie sa fii echilibrat, trebuie sa iti aloci un anumit timp. Vad o mare lipsa de responsabilitate in chestia asta: "Hai sa facem un copil, ca sa facem". E trist ca se intampla asta. Pentru mine, copilul este de programat.
De enervat, ce te enerveaza cel mai tare?
Cred ca ma deranjeaza oamenii incrancenati fara motiv. Ca senzatie, ma refer. In metrou au mai vazut oameni care comenteaza negativ, doar de dragul de a comenta. Inainte pe la 18- 19 ani tineam in mine. Acum le mai spun, insa, dar fara suparare. Am invatat sa imi stapanesc implicarea emotionala in tot, pentru ca nu are sens sa imi fac rau singura.
Ce simti ca nu ai putea sa faci niciodata?
Nu exista lucruri pe care nu as putea azi sa le fac. Imi plac sporturile extreme, imi place sa imi depasesc limitele, cand simt o frica intreprind toate eforturile pentru a trece peste ea.
Cum te relaxezi?
Sincer cea mai placuta relaxare este evadarea din Bucuresti. Cand sunt in oras, imi place sa mai gatesc, de regula retete mai ciudate. Imi place sa citesc, ma uit la filme, iar in zilele cand ma relaxez nu raspund la telefon.
Interviul complet poate fi citit pe Gandul.info
Intr-un interviu acordat site-ului gandul.info, Ada a vorbit despre valorile ei, despre copii, viata de actrita si stilul ei de viata. Pe tanara actrita ai vazut-o in filmele romanesti "Eu cand vreau sa fluier, fluier" si "Loverboy".
Cum se simte Ada Condeescu, femeia, la 25 de de ani?
Sincer, inca nu ma simt tocmai femeie, pot sa spun. Probabil ca mare vina are si meseria pe care o fac. Ma simt in cautari, inca nu ma simt foarte matura decat atunci cand trebuie sa iau niste hotarari foarte importante, drumuri pe care trebuie sa le iau. Mi se si spune ca arat mult mai mica decat varsta mea. In viata de zi cu zi pot spune ca sunt foarte copila. Ma machiez foarte rar.
De ce?
Poate si pentru ca nu simt nevoia. Sincer, cand eram in generala am trecut printr-o faza rebela, de machiaj puternic. Mama era foarte stresata si credea ca la 25 de ani o sa am fata distrusa. Eu sunt genul mai pe fuga, astfel ca ritualul este mai rapid. Riduri inca nu am observat, decat unele de expresie. Nu am avut un soc cu ele. Recunosc, insa, ca multe lucruri le simt ca se aseaza altfel sau eu le privesc altfel fata de acum un an, doi ani.
Ada, ce simti ca acum stii si nu cunosteai la 17- 18 ani?
In primul rand, la 18 ani am terminat liceul. Odata cu intrarea la facultate am aflat despre competitie, generozitate, cum este sa pierzi oameni foarte apropiati, despre cum sa faci sa reziste o prietenie. Bine, daca este adevarata nu trebuie sa faci nimic. Am descoperit ce inseamna sa iesi din mediul tau in care esti protejat, oblojit, si sa te lovesti de alte tipuri umane, de alte educatii. Mi-am dat seama ca este important, in special ca actor, sa vezi cat mai multe. Nu ma refer aici numai la lumile marginalizate. Cum sa faci sa ii ajuti si pe ceilalti. Cum sa faci sa nu te ia valul, si asta este foarte important. Nu ma gandeam la lucrurile astea inainte, nici nu imi puneam problema traind alaturi de parintii mei si de prietenii lor. Odata cu intrarea in lumea actorilor si a regizorilor, teatrelor, in tara, in afara, am inceput sa lucrez cu mine, la ideea de a ma pastra inradacinata in niste valori in care chiar cred si pe care oamenii ar trebui sa le respecte.
In primul rand prietenia. Un soi de respect, dar acela combinat cu drag, stima, chiar si umilinta fata de oameni care iti sunt aproape, care te ajuta sau nu. Mai este atentia, asta nu e o valoare, dar este o trasatura de caracter pe care o intalnesc din ce in ce mai rar. Ma refer aici si la atentia aia pe care trebuie sa o ai fata de oameni chiar si atunci cand nu ti-o cer neaparat. Sa memorezi ceva legat de ei, care le-ar face sau nu placere. Pentru mine, detaliul este foarte important si in actorie si in viata de zi cu zi.
Ai momente cand mergi pe instinct?
Multe, majoritatea (rade), dar, intr-adevar, pot spune ca m-am mai linistit fata de acum un an, doi ani, apropo de varsta de 25 de ani. Iubirea uneori e asezata, dar in cele mai multe cazuri este pe forta (rade).
Ce cauti la un barbat, ce vrei sa simti la el?
In general ce caut si la oameni. Un tip de comunicare, sa spun asa coup de foudre. Trebuie sa fie legatura aia nevorbita, nerostita care se face prin ochi. Cuvintele sunt foarte importante si fara ele nu prea putem sa traim, avem nevoie de vorbe si, in general, de vorbe bune, dar nu este totul. Clar, am nevoie de un anumit tip de umor poate si pentru ca am fost inconjurata de mica de mult umor si jocuri de cuvinte. In general, am nevoie de o inteligenta ascutita, de oameni atenti in jurul lor, de oameni care stiu sa asculte, vad tot, simt tot, foarte prezenti.
Sunt lucruri pe care nu ai reusit sa le realizezi, implinesti, desi ti-ai fi dorit?
Sunt mijloace care tin de actorie. Sunt mijloace de care nu ai nevoie mereu, dar cand nu le ai e greu. Spre exemplu, la filmarile din Croatia am avut nevoie de zona de canto si timpul a fost scurt. Stiu ca daca as fi fost pregatita, daca in scoala as fi acordat mai multa importanta, ar fi fost mai simplu. Pe zona de profesie imi e ciuda pe mine ca nu am gasit inca un agent. Nu m-am dat tare peste cap cu asta, acum caut serios. Am un agent neamt, dar nu sunt multumita de el. Si germana este poate o dificultate. Poate si dintr-un rasfat, recunosc, nu am invatat limba pentru ca nici nu imi place, nu o simt, nu ma atrage.
Iti place sa iti programezi lucrurile?
Sincer, nu. Cand vine, insa, vorba despre niste responsabilitati enorme cum este viata unui copil, nu poti sa iti bati joc. Mi se pare ca trebuie sa fii echilibrat, trebuie sa iti aloci un anumit timp. Vad o mare lipsa de responsabilitate in chestia asta: "Hai sa facem un copil, ca sa facem". E trist ca se intampla asta. Pentru mine, copilul este de programat.
Cred ca ma deranjeaza oamenii incrancenati fara motiv. Ca senzatie, ma refer. In metrou au mai vazut oameni care comenteaza negativ, doar de dragul de a comenta. Inainte pe la 18- 19 ani tineam in mine. Acum le mai spun, insa, dar fara suparare. Am invatat sa imi stapanesc implicarea emotionala in tot, pentru ca nu are sens sa imi fac rau singura.
Ce simti ca nu ai putea sa faci niciodata?
Nu exista lucruri pe care nu as putea azi sa le fac. Imi plac sporturile extreme, imi place sa imi depasesc limitele, cand simt o frica intreprind toate eforturile pentru a trece peste ea.
Cum te relaxezi?
Sincer cea mai placuta relaxare este evadarea din Bucuresti. Cand sunt in oras, imi place sa mai gatesc, de regula retete mai ciudate. Imi place sa citesc, ma uit la filme, iar in zilele cand ma relaxez nu raspund la telefon.
