Anamaria Prodan a povestit despre copilăria tristă a tatălui ei și motivul pentru care l-a văzut ca pe un erou întotdeauna.
Anamaria Prodan, cunoscuta impresară cu o carieră de succes în lumea fotbalului, are întotdeauna păstrate în urma povești de viață extraordinare, atât despre ea, cât și despre familia ei, iar atunci când are ocazia, vorbește cu drag despre experiențele trăite sau auzite în jurul său.
Chiar dacă ea are acum tot ce își dorește, cei dragi ei au fost nevoiți să treacă prin momente dificile și au cunoscut sărăcia, însă ambiția i-a dus pe drumul pe care și l-au dorit întotdeauna. Astfel de lecții importante a învățat și Anamaria Prodan de la oamenii din viața ei, dar mai ales că nu trebuie să renunțe, indiferent de cât de greu ar fi.
Anamaria Prodan, despre cum a arătat trista copilărie a tatălui ei
Invitată în cadrul podcastului IAM Sport, Anamaria Prodan a povestit despre copilăria tatălui ei, una tragică pentru el, deoarece și-a pierdut părinții când eram mic, uciși de bolile vremii respective, iar acesta a ajuns să trăiască dintr-o casă în alta și să doarmă în fân.
În timpul războiului a fost luat de armată și curăța bocanci soldaților, iar ulterior a fost dus la fabrica de sticlă de la Mediaș. Arsurile de la acea vreme au rămas vizibile pe mâinile lui, iar tatăl impresarei s punea întotdeauna că ei nu vor cunoaște sărăcia, oricât de multe experiențe ar povesti. Și-a dorit să-și depășească limitele, astfel că a învățat pentru a ajunge avocat, așa cum a visat. „Mama, de-a lungul timpului, habotnică. Pe timpul lui Ceaușescu fiecare venea dintr-o altă familie. Tatăl meu și-a pierdut ambii părinți când avea trei și patru ani. Au murit în satul respectiv, de bolile de la vremea aceea. Pe el l-au luat orfan, trăia dintr-o casă în alta. Dormea de multe ori prin șopron, pe unde apuca, să îi fie cald, o copilărie cumplită. L-au luat pe urmă armata, în timpul războiului. Că ne povestea, „Că voi aveți tot, nu știți ce înseamnă sărăcia. Nici nu o să înțelegeți vreodată, chiar dacă eu vă povestesc.” L-au luat copil de trupă, făcea bocancii soldaților, pe urmă, pentru că era firav, nu făcea față și se îmbolnăvea mereu, l-au trimis la fabrica de sticlă de la Mediaș și l-au învățat să facă sticlă. Doar că fiind mic, chiar dacă îi punea bandaje pe mâini să nu ia foc, îi ardeau mereu mâinile. Erau pline de răni. A învățat, o ambiție cum n-am văzut la nimeni, a fost eroul vieții mele, a ajuns avocat, a intrat în miliție.”, a povestit Anamaria Prodan.