Florentina este o adolescentă de doar 14 ani greu încercată de viață, care a reușit să ia nota 10 la Evaluarea Naționlă, deși are o situație materială precară și a pierdut doi ani de școala din cauza unei boli grave.
Florentina Nedelcu este o adolescentă de doar 14 ani, care ar trebui să fie un exemplu de ambiție pentru oamenii de pretutindeni, indiferent de vârsta pe care o au. Poate vă întrebați „de ce?” sau chiar „ce e atât de special la a lua nota 10 la Evaluare? Mai sunt și alții ca ea...” însă trebuie să știți de la bun început câteva detalii importante.
Timp de doi ani, Florentina a fost nevoită să renunțe la cursuri, la școală, pentru că a aflat că are o afecțiune extrem e gravă. Mai apoi, costurile ridicate ale tratamentelor au dus la pierderea casei în care Florentina locuia alături de părinții săi și cei șase frați pe care îi mai are. La vârsta sa fragedă, Florentina este, fără doar și poate, o luptătoare și un monument de perseverență!
Povestea Florentinei Nedelcu- a depășit toate obstacolele pe care viața i le-a scos în cale și merge la liceu la Iași
Florentina adoră limba română, este materia ei preferată! Nu e e mirare că tânăra a reușit să ia un 10 perfect la Evaluarea Națională, chiar dacă a fost greu încercată de viață, iar părinții săi sunt extrem de mândri de ea.
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti- catena.ro
„O periodă de doi ani, cât am făcut tratament, nu am mers la şcoală şi după am reluat cursurile. Îmi place când iau note mari. Nu ştiu, când iau o notă mică nu mă simt bine şi am ales să învăţ ca să mă simt eu bine şi să nu fiu nevoită să accept şi alte stări.”, a explicat Florentina Nedelcu.
Citeste si: O poveste emoționantă face înconjurul țării: un copil cu dizabilități ajuns pentru prima dată la mare
La sfârșitul clasei întâi a fost diagnosticată cu o boală gravă, iar familia numeroasă locuiește într-o căsuță construită din containere modulare. Din cauza bolii de care a suferit Florentina, familia nu și-a mai permis să investească în casa în care locuiau- o clădire veche, din chirpici, lăsată moștenire de bunici.
„Ceea ce vedeam prin spitale, copii cât patul, de doi metri, mă duceam la două săptămâni şi nu-i mai găseam. Şi mă aşteptam şi eu din moment în moment (n. red.- să moară). Dar nu ştiu, o minune cred că a fost, ca ea să fie în ziua de azi aşa cum este.
Bătrânească (n. red.- casa pe care au pierdut-o), cu prispă, cu lut, cu chirpici, cum erau înainte.
