Dacă pentru românul zilelor noastre, din peisajul sărbătorii de Crăciun sunt nelipsiţi brazii împodobiţi, porcul tăiat, cârnaţii, caltaboşii şi oraşele luminate feeric, în veacurile din urmă, românii se bucurau, în funcţie de rang şi avere, de alte lucruri.
Constantin Brâncoveanu oferea plăcintă cu 50 de galbeni
Din Ţara Românească, pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, secretarul italian al domnitorului a lăsat o mărturie scrisă despre datinile de sărbători: ceremonia înmânării darurilor lui Vodă avea loc de Crăciun, când demnitarii veneau la Curte cu covoare persiane sau potire turceşti, cu capace de argint aurit, lucrate artistic, cu flori în filigrană'.
Tot în timpul acestei ceremonii avea loc discursul logofătului, care, în numele tuturor, urează Principelui şi familiei sale toate fericirile pentru binele patriei, guvernată de el cu dreptate şi părintească milă'.
După discurs, boierii sărută pe rând mâna Voievodului, care le mulţumeşte în puţine cuvinte, asigurându- i de dorinţa sa de a guverna patria ca părinte şi nu ca stăpân, după care ceremonia ia sfârşit. Ceremonialul mesei de Crăciun era asemănător cu cel de Anul Nou sau chiar de Paşte.
Dacă unul dintre comeseni strănuta la masă, i se dădea un pahar cu vin şi i se făceau daruri în ţesături de postav sau atlas.
La încheierea ospăţului, se aducea o plăcintă mare, în care se aflau 50 de galbeni, dar şi răvaşe amuzante. Del Chiaro aminteşte şi de coşurile cu cozonaci, care încheiau ospăţul de Crăciun.citeste continuarea aici