Asistenta TV are în prezent tot ce își dorește, însă lucrurile nu au fost la fel și în copilăria sa.
Ramona Olaru este una dintre cele mai cunocute asistente TV, de la noi din țară. Deși norocul nu îi prea surâde pe plan personal, atunci când vine vorba despre cel profesional, aceasta se bucură de succes din plin. Cu toate acestea, puține sunt persoanele care știu care au fost lipsurile din familia ei, atunci când încă se afla la vârsta copilăriei.
Care au fost lipsurile Ramonei Olaru, în copilărie
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Recent, aceasta a fost invitată în cadrul unei emisiuni TV, acolo unde a vorbit despre mai multe aspecte legate de viața sa profesională, însă în special despre cea personală. Astfel, Ramona Olaru a povestit și puțin despre copilăria sa, despre momentele în care nu avea curent electric, deseori iarna, nu avea televizor, dar și despre perioada în care majoritatea familiei sale se afla în spital, iar ea împreună cu mama ei, erau nevoite să îi țină locul tatălui la muncă, iar totodată să îi și viziteze la spital.
“Au fost ani la rând în care nu aveam curent electric și de multe ori se întâmpla iarna, aveam un oarecare “noroc” că aveam o sobă construită doar că să ne țină de cald cu ceva lemne de pe acolo, că mai aveam niște păduri, dar electricitate nu, televizor am avut târziu, pe la 14 ani cred că am avut prima dată televizor, atunci când coincidența a fost să-i văd și pentru prima dată pe Răzvan și Dani și să mi se pară ceva extraordinar ce vedeam eu atunci la televizor, și încercam într-o oarecare măsură să găsesc o intrare în televizor, să ajung lângă băieții ăia, pentru că mi se părea senzațional, mă rog… cât a mers televizorul ăla că era de împrumut, s-a stricat și n-a mai mers vreo 2-3 ani după aceea am reluat relația cu Răzvan și Dani, dar da, unde stăteam eu era o fermă de vaci, unde lucra tata și trebuia să fiu de multe ori acolo să-l ajutăm.
La un moment dat îmi amintesc foarte clar că a fost un an în care s-a îmbolnăvit și tata și soră-mea și fratele meu, toți 3 erau în spital, iar mama trebuia să-i țină lui locul la muncă, ca să nu-l piardă, la muls de vaci, iar eu aveam 11 ani și trebuia să mă duc la toți 3 la spital, singură, care noi stăteam într-o fermă departe de primul oraș, Călărași, (…) și mă duceam singură, cu ocazie, cu ia-mă nene, la Călărași, 30 de kilometri și le făceam de mâncare înainte să mă duc la ei și
