Operatiile de augmentare mamara au devenit o procedura la ordinea zilei, insa cele mai importante aspecte precum tipul de implant si pozitionarea acestora este trecuta cu vederea. De aceea, atat informarea prealabila, cat si discutia cu medicul pot elucida aceste intrebari.
„Cand o pacienta isi doreste un bust mai generos, vine si se prezinta in fata medicului specialist cu sperantele si asteptarile sale. In cele mai multe cazuri, implantele se vor a fi „cat mai mari, dar totusi sa para naturale” – ceea ce deseori e un antagonism. Pentru ca sanii sa aiba un aspect natural, acestia trebuie sa fie in perfecta armonie cu intregul corp. Pacientele trebuie sa stie ca tipul, dar mai ales marimea implantului pe care il aleg sunt determinate de marimea toracelui unde se pun, fizionomia corpului, cantitatea de tesut mamar si marimea cupei pe care
si-o doresc. Cele mai reusite implanturi sunt cele aplicate in limitele normale corporale, care au un aspect natural si armonios”, sustine medicul specialist in chirurgie estetica, dr. Calin Dobos.
In functie de preferintele acestora, pot fi folosite implanturile rotunde sau anatomice, pozitionate deasupra sau sub muschiului pectoral. Un pas decisiv in alegerea implantului – rotund sau anatomic – care sa se potriveasca cu forma sanilor este sfatul medicului specialist, care dupa o examinare atenta va putea recomanda implanturile ideale, bineinteles, in functie de dorintele fiecarei paciente.
Unde se pozitioneaza implantul?
Implantul siliconic se poate introduce sub san, între glanda mamară şi muşchiul pectoral, acesta fiind cunoscut drept implant subglandular. Operaţia este mai uşoară, nefiind necesară manipularea muşchiului pectoral. Durerea şi disconfortul postoperatorii sunt mai mici întrucât muşchii sunt lăsati intacţi. Acest tip de interventie este recomandat cu precădere femeilor sportive la care plasarea subpectorală ar duce la deformarea vizibilă a implantului odata cu contractia muschiului pectoral.
Însă, nici dezavantajele nu sunt de neglijat. La pacientele slabe se pot vedea şi simţi marginile implantului plasat subglandular. Rata de contractură capsulară este mai mare. Doar pielea nu suportă greutatea implantului, sanii se lasa mai repede, iar la o perioadă după operatie s-ar putea ca pacienta să necesite un lifting al sânului.
Implantul partial submuscular, se plaseaza sub muschiul pectoral, iar principalul avantaj este riscul mai redus de contractură capsulară. De asemenea, stabilitatea implantului este mai mare. Marginile implantului sunt parţial acoperite, iar la atingere sanul e mai natural. Exista tehnici specifice care protejează implantul de mişcările muşchiului şi dau sânului un aspect mai natural.Implantul total sub musculatura este plasat total sub muşchiul pectoral si se foloseşte cu precădere atunci când se plasează implante de dimensiuni mici, mai ales în cazul reconstrucţiei de sân. Acestea nu se foloseşc in chirurgia estetică.
Implanturi rotunde vs anatomice – pro si contra
Pentru toate implanturile exista atat avantaje, cat si dezavantaje, pe care pacientele trebuie sa le cunoasca in momentul deciziei.In timp ce implanturile anatomice au un aspect mai natural, o inaltime mai mare si urca mai sus spre decolteu, umpland toracele, cele rotunde au diametrul mai mic si, contrar aparentelor si a ceea ce „se stie”, nu umplu la fel de bine decolteul in cazul pacientelor care nu au fost inzestrate cu un decolteu generos.
Implanturile anatomice au la baza un gel mai coeziv, care accentueaza fermitatea sanilor si au un pret mai ridicat, fata de cele rotunde care sunt mai ieftine.
Una din complicatiile posibile e rotirea implanturilor. Daca se rotesc in jurul axului, la cele rotunde, e adevarat, nu se observa, pe cand la cele anatomice da. Ambele tipuri de implanturi insa, daca se „rastoarna”, cu baza spre piele si varful spre muschi, lasa un aspect vizibil modificat, creeand posibilitatea unei alte interventii de „reasezare”.
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
