„Ionut, sa nu cazi!" este sintagma pe care isi aminteste doamna Emilia Sugacevshi ca o folosea cel mai des in copilaria puternicului razboinic Ionut, de la Exatlon. Relatia dintre mama si fiu este foarte puternic sudata si certificata de glasul sugrumat si lacrimile greu stapanite ale lui Ionut atunci cand vorbeste de cea care i-a dat viata.
Doamna Sugacevschi povesteste cu umor ca fiul ei o alinta "Iubita mea" si amintirile din copilaria "Jaguarului" de la "Exatlon" sunt vii pentru ca, spune mama acestuia, Ionut isi pastreaza si acum o parte din inocenta primilor
"Este un copil mai mamos, de mititel a fost asa. Si eu l-am ocrotit mereu. Ionut este un copil cuminte, bun si saritor, asa a fost mereu. In privinta asta n-am avut probleme. Era mai nazbatios, de mic era ba cu mana, ba cu piciorul in ghips pentru ca facea tot felul de cascadorii cu bicicleta. Cand veneam de la munca, il gaseam cu ceva rupt.
Mereu in miscare, gata sa sara un obstacol, Ionut s-a apucat de sporturi de contact inca din scoala generala. A inceput cu boxul si strabatea constiincios orasul sa mearga la fiecare antrenament. Doamna Sugacevshi isi aminteste ca il ruga sa isi anunte antrenorul ca nu poate lupta pentru ca era accidentat, insa raspunsul fiului sau a fost mereu ca trebuie sa lupte si sa castige.
"A intrat de multe ori in cusca accidentat. Imi amintesc ca a avut degetul mare rupt, apoi ruptura intre degetul mare si cel mijlociu, dar nu a contat, s-a dus. Odata s-a luptat la Galati si mie mi s-a facut rau cand l-am vazut acolo, in cusca, plin de sange. Eu am tipat la adversarul lui <<Nu mai da, ma, in el!>>, dar nu auzea nimeni in galagia aia.
Doamna Emilia Sugacevschi a muncit din greu, pe santier ca fierar-betonist, toata viata pentru a-si creste cei doi copii, dar si pe nepoata ei, ramasa orfana. Eforturile sale insa au fost rasplatite, Ionut amintindu-si de fiecare data sa-i faca o bucurie de ziua ei sau mici surprize ori de cate ori are ocazia.
„Primul cadou fost un set de cescute de cafea, de ziua mea, era micut. Eu le dadeam bani pentru pachetel la scoala, si lor, si nepoatei mele. El a strans banutii si mi-a luat un set de cescute frumoase cu flori, asa cum i-au placut lui.
Strangeau banii ca sa imi ia cadou sa ma bucure.
Si acum 2 sau 3 ani era plecat la Nela si mi-a facut o surpriza mare. Mi-a trimis prin cineva un tort si un buchet mare de flori. Am inceput sa plang si cand au venit niste prietene pe la mine, spuneau ca lor nu le-au facut niciodata copiii asa supriza."
Problemele serioase de sanatate si desele internari in spital din ultima perioada nu o tin pe doamna Sugacesvhi departe de televizor. Isi incurajeaza "cu inima la gat" fiul, vorbind, strigand si incuranjandu-l la fiecare joc din arena.
"Acasa vorbesc cu televizorul incercand sa vorbesc cu Ionut, dar nu ma aude, vorbesc singura, strig la el, il incurajez. Am emotii mereu pana se termina concursul. Traiesc alaturi de el tot ce se intampla in acasta dura competitie. Am plans cu el, atunci cand s-a accidentat la mana. Dar pe urma l-am incurajat si am sperat sa simta ca sunt alaturi de el."
Razboinicul este si la "Exatlon" asa cum a fost toata viata: ambitios, puternic si un luptator. Cea care i-a dat viata crede ca are la fel de multe sanse sa castige marele premiu de 100.000 de euro la fel care orice alt concurent ramas in cursa si este fericita ca a rezistat in acest concurs, ca a luptat pentru echipa lui si a dovedit ca este un adevarat razboinic. Doamna Sugacevschi este de parere ca experienta in sine si oportunitatea de a-si atinge si depasi limitele sunt cel mai mare castig al acestei competitii.
"Cred ca Ionut a invatat sa fie mai bun, mai linistit, mai cuminte. Acest show ii face mai buni si 100% toti au invatat ceva", adauga mama atletului Exatlon.
