Cuvântul harem vine direct din limba arabă, de la termenul de haram, care însemna "interzis", "de neatins". Ghidaţi de acest precept, sultanii le-au reprimat orice formă de sexualitate cadânelor, exceptând fireşte actele sexuale, mai bine zis violurile, al căror protagonist era chiar el, sultanul.
Erau cazuri când, datorită numărului prea mare de cadâne, unele dintre ele îmbătrâneau şi mureau în harem fiind încă virgine, sultanul neavând, literalmente, timp de ele, sau uitându-le numele şi înfăţişarea. Prin tradiţie, şefa peste cadâne şi eunuci era mama sultanului sau prima să soţie care avea titlul de sultana.
Spre sfârşitul secolului 16, rolul sultanilor turci în conducerea şi administrarea întinsului Imperiu Otoman a început să se estompeze.
Puterea temuţilor sultani otomani începea să se scurgă încet-încet în două direcţii. Astfel, corpul ienicerilor şi haremul devin adevăraţii stăpâni ai imperiului. Tonul l-a dat nimeni alta decât cadâna Roxelana, o sclavă rusoaică, care prin ambiţie şi cruzime ajunge soţia favorită a puternicului suveran Soliman Magnificul.
Această femeie aprigă a ajuns, de fapt, adevăratul conducător din umbră al Imperiului Otoman la perioada sa de apogeu.
Bătrân, bolnav şi plictisit deja de o viaţă în care făcuse absolut tot ce-şi doreşte, Soliman Magnificul acceptă fără a se gândi prea mult toate doleanţele Roxelanei.
Intrigile cadânei rusoaice nu se opresc aici. Văzând că, odată ajuns mare vizir, Ibrahim Pasa nu-i mai respectă ordinele şi dorinţele, face în aşa fel încât Soliman să-l execute.
Alţi viziri care au făcut imprudenţa de a-i atrage atenţia sultanului că niciodată o femeie nu mai dăduse ordine în Imperiu, s-au trezit la rândul lor înlăturaţi din funcţii.citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>