Descoperă detalii neștiute despre Regina Maria a României, supranumită „mama răniților” după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Regina Maria s-a născut pe 29 octombrie 1875, în Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia, sub numele Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha.
Tatăl Reginei Maria, Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, a fost duce de Edinburg, iar mama sa, Maria Alexandrovna Romanova, ducesă a Rusiei și unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Copilăria și-a petrecut-o la reședința familiei, Eastwell Park din Kent, unde, timp de 12 ani, a trăit într-o atmosferă tensionată, din cauza schimbărilor de temperament ale unei mame dominatoare și irascibile,
„Oricât aș îmbătrâni, mirosul frunzelor uscate de toamnă îmi va aduce mereu în fața ochilor imaginea vechii case englezești. Acea aromă, oriunde aș fi, îmi evocă viziunea locului Eastwell Park, cu cărările sale prin pădure, pe care le băteau pașii noștri copilăroși.”- Regina Maria, Povestea vieții mele
În anul 1886, tatăl său a fost numit comandant al Flotei din Mediterană și întreaga familie s-a mutat în Malta.
Copilăria Reginei Maria a României. Primul pretendent al Reginei Maria a fost Regele George al Marii Britanii
În anul 1888, se îndrăgostește de vărul său, prințul George: „Începând de la vârsta de treisprezece ani, întotdeauna vreun bărbat sau băiat era îndrăgostit de mine! Primul meu adorator a fost George, vărul meu, acum rege al Angliei.”
În anul 1892, prințul George accede, în urma decesului fratelui său mai mare, la tronul britanic, devenind regele Angliei.
Părinții lui au formulat o cerere în căsătorie pe care i-au trimis-o Mariei, însă mama acesteia s-a opus, din considerente religioase, întrucât nu dorea o căsătorie între veri primari.
În anul 1889, tatăl său este numit la conducerea Ducatului de Saxa Coburg și Gotha, motiv pentru care toată familia se mută la Coburg, în Germania.
Aici, Maria își va petrece anii adolescenței:„Anii trec și Maria, care a devenit una dintre cele mai frumoase și titrate prințese din Europa, se apropie de vârsta fatală la care trebuie să te gândești la viitor. Viitorul pentru o tânără de rangul ei este cuprins într-un singur cuvânt: căsătorie. În acea epocă nici nu se punea problema să ceri părerea copiilor, care trebuiau să se căsătorească din motive ce nu țineau de sentimente, ci de politică.
Citeste si: Femei pe bancnote: Regina Maria
Regina Maria a devenit soția Principelui Moștenitor Ferdinand în anul 1892
În anul 1891, îl cunoaște pe Ferdinand, Principele moștenitor al tronului României, pe care, la 29 decembrie 1892, îl va lua de soț, în Salonul Roșu al Castelului din Sigmaringen, în Germania.
Relația dintre cei doi a fost destul de complicată, întrucât căsătoria lor avea la bază interese politice și o diferență de vârstă considerabilă. Cei doi, însă, au reușit să creeze o barieră între viața privată și cea publică și au pus întotdeauna pe primul plan îndatoririle impuse de funcțiile lor, în detrimentul problemelor personale.
„Preocuparea noastră cinstită a avut întotdeauna un singur obiect: România. Orice greșeli vom fi făcut, pe noi ne-au animat de fiecare dată intențiile cele mai bune și sunt convinsă că și poporul știe acest lucru. ”
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Odată cu apariția copiilor, perechea princiară a trecut peste perioada tumultoasă din tinerețe, ajungând să reprezinte un factor de stabilitate pentru România.
„Din pricină că fusese prea îndelung subjugat și apăsat, regele Ferdinand avea nevoie adesea să fie înviorat și întărit. Felul meu de a fi îi insufla curaj și nădejde. În ceasurile de îndoială, găsea în mine o încredere de oțel, pe care singur n-o avea. Mână în mână, eram mai puternici. Nu era în firea soțului meu să mă recunoască în văzul tuturor ca pe o colaboratoare.[...] Dar avea încredere în mine, eram o tovarășă plină de veselie, uneori cam nesupusă, care însă niciodată nu-l dezamăgea. Afară de aceasta, menirea și țelurile noastre erau aceleași și trăiam amândoi pentru același ideal: binele țării noastre. Aceasta ne făcea răbdători unul față de altul și ne insufla fiecăruia îngăduință pentru cusururile celuilalt.” — Regina Maria, Despre relația cu regele Ferdinand
Citeste si: Cum prepari prăjitura „Regina Maria”. Nu este doar un pandișpan
În anul 1896, cuplul moștenitor se mută la Palatul Cotroceni, iar principesa Maria este numită de regele Carol I, comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori.
În anul 1914, Regele Carol I moare și prin succesiunea la tron a soțului său, Ferdinand, la 11 octombrie 1914, devine Regină a României.
Având calități diplomatice, Regina Maria a apărat interesele României și a urmărit întărirea legăturilor dintre Marea Britanie și țara noastră.
Regina Maria a susținut alianța cu Antanta în Primul Război Mondial
S-a opus vehement intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale, susținând alianța cu Antanta.
În timpul războiului, a activat ca soră de caritate, primind denumirea de „mama răniților”, fiind alături de soțul ei refugiat în Moldova.
„În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de brancardieri voluntari se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de Regina nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate.[32]:p. 360”- Contele Saint-Aulaire, Ministrul Franței la București.
Au avut împreună 6 copii, însă principele Mircea a murit la vârsta de 3 ani.
Maria își iubea copiii, dar era prea îngăduitoare cu ei și nu reușea să-i supravegheze.
Regina nu s-a implicat prea mult în educația copiilor, fapt care i-a determinat pe Regele Carol și pe Regina Elisabeta, să-i ia pe doi dintre copii, Carol și Elisabeta, sub protecția lor.
„Se știe că este o tradiție în neamul Hohenzollern ca domnitorii să fie în rele raporturi cu moștenitorii lor. Regele Carol nu s-a abătut de la această tradiție familiară. Nu avea nici o afecțiune pentru Principele Ferdinand, îl tiraniza cât putea și îl umilea mai mult decât trebuia. Dar nici de Principele Carol pe care pretindea că-l iubește — mai puțin totuși decât pe Principele Nicolae, incontestabil nepotul sau răsfățat — nu s-a ocupat de fel. A neglijat complet instrucția și educația lui, ca și cum ar fi vrut să lase României urmași cu totul nepregătiți spre a-i lua succesiunea.”- Un G. Duca, Amintiri politice
În anul 1930, Regele Ferdinand moare și vine la putere fiul acestuia, Carol al-II-lea, care o îndepărtează pe Regina Maria de viața politică.
Între anii 1930 și 1938, Regina Maria și-a petrecut majoritatea timpului izolată la Bran sau la Balcic.
Regina Maria a murit la Castelul Pelișor
Fiind foarte bolnavă, în ultimii doi ani, s-a tratat în Europa la diferite sanatorii, iar în anul 1938, a revenit în țară. Regina s-a stins la Castelul Pelișor.
Prin testament, Regina Maria a cerut ca inima sa să fie păstrată la resedința din Balcic, la Capela Stella Maris, iar trupul să fie îngropat la Biserica de la Curtea de Argeș.
Declarația – testament din jurnalul Reginei
„Țării mele și Poporului meu, când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea sa te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m-am străduit să devin o bună Româncă.(...) Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti, deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.(...)
Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasa țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.”
De-a lungul vieții, Regina Maria a scris povești și versuri pentru copii, și-a scris memoriile și a susținut personalități literare cu burse.
A fost o colecționară înrăită de artă și a sprijinit financiar numeroși artiști.
Presa, care se afla de partea Puterilor Centrale în Primul Război Mondial și autoritățile comuniste venite la putere după Al Doilea Război Mondial au lansat campanii denigratoare la adresa Mariei, acuzând-o de imoralitate și de o atitudine anti-bolșevică.
„Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.” — Constantin Argetoianu , Pentru cei de mâine
