Costin Gheorghe, una dintre vedetele de la Exatlon, se află în autoizolare și s-a decis ca de azi, timp de 14 zile, prin intermediul WOWbiz.ro, să scrie un jurnal cu trăirile lui în perioada în care epidemia de coronavirus se extinde
Costin Gheorghe se află de duminică noaptea într-o autoizolare, după ce s-a întors din Spania, acolo unde onora un contract extrem de important pentru o companie de băuturi. Faimosul de la Exatlon a luat această decizie voluntar, deși nu avea niciun simptom, pentru a respecta toate regulile statului român și a-și proteja familia și prietenii.
ZIUA A-5-a
”Să încep cu ''Încă o zi la izolare?'' Da este cel mai comod. Nu fac nimic deosebit de dimineață. Mi-o petrec liniștit în bucătărie unde îmi pregătesc micul dejun și apoi parcă aș bea o cafea. Se anunță încă o zi frumoasă într-un oraș pustiit de teamă, de precauție sau chiar de obsesia unei îmbolnăviri întâmplătoare. Pornesc teevizorul, dar nu stau cu ochii pironiți pe ecran.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
”Mens sana in corpore sano” spune dictonul latin
Citeste si: Costin Gheorghe, jurnalul unei vedete Exatlon în autoizolare! Ziua a 3-a!
Am rugat o cunoștință să îmi recomande o carte și în numai două ore mi-a lăsat la ușă un cadou. Așa îi spune el pentru că, deși nu o marturisește, nu o să o mai vrea înapoi. E o carte despre care îmi spunea că înveselește cititorul. Plec din balcon, iau cartea de pe raftul pe care o lăsasem și mă așez pe canapea.
”Mens sana in corpore sano” spune dictonul latin. Așa că spre amiază trec la proba sportivă. Mișcarea, după cum vă mai spuneam, este foarte importantă dacă stai închis în casă.
Balconul este ca o ieșire afară acum pentru mine
Mă uit în jur și văd că e cam dezordine. Trebuie să aranjez lucrurile prin să mai dau cu aspiratorul. Îmi place să fie curat în casă,una pe care am să v-o prezint și vouă, are trei camere, iar balcon reprezintă pentru mine acum o ieșire afară. Ce nu îmi place este că trebuie să fac eu totul. Sunt ca Robison Cruso, numai că insula mea este apartamentul. Și eu am speranță că voi fi salvat de lipsa vreunui simptom care să mă pună pe gânduri. Pentru personajul lui Daniel Defoe, izolarea a durat mai mult. Bun. Păi după ce m-am dat deștept mă pun pe treabă și aspiratorul începe să zumzăie uniform. Privesc mobila pe care văd un strat subțire de praf așa că după ce am "hrănit" mașina de înghițit murdăria de pe jos,curăț și mobila. Nu eram eu așa de harnic înainte, dar acum nu am de ales.
Mi se face poftă de clătite și cum nu se poate altfel le pregătesc cu nerăbdare. După ce sunt gata, pun gem pe foaia de clătită, sper că așa i se spune si savurez gustarea dulce. Ce ușor sunt de mulțumit în aceste condiții speciale în care mă aflu. Și dacă tot vorbim de dulciuri, gândul îmi zboară către fiica mea. O apelez pe skype și petrecem cîteva ore împreună. Așa mi se mai alină dorul de ea și mă binedispune sporovăiala ei copilărească. Spre seară, mă retrag în dormitor și pun mâna pe cartea recomandată de cunoștința mea. O să vă spun mâine dacă e atât de inetresantă pe cât mi s-a spus. Și așa a mai trecut o zi...Să le număr, să nu le număr...”