Jeleurile se numără printre cele mai preferate dulciuri în rândul celor mici. Acestea se găsesc, pe rafturile magazinelor, în diferite forme, culori și arome, însă ele nu au fost dintotdeauana așa. Află, mai jos, cum a evolutat gelatina și cine este inventatorul acestori mici deserturi.
Jeleurile sunt fabricate din gelatină, produs care s-ar fi preparat încă din cele mai vechi timpuri. Cât despre micile deserturi care îi încântă pe cei mici prin culori și forme se spune că au cu totul altă istorie. Descoperă, în rândurile de mai jos, cine este inventatorul jeleurilor și cum a evoluat fabricarea acestora de-a lungul anilor.
Citește și: Cine a inventat Tiramisu. Inventatorul folosea desertul pentru rezolvarea problemelor conjugale
Cine a inventat jeleurile
Cea mai veche dovadă a preparării gelatinei datează din epoca romană. Istoricii vremii au menționat existența unui lipici puternic, produs prin fierberea bucăților de piei și oase de animal pentru a elibera colagenul prin hidroliză. Pe de cealaltă parte, cele mai vechi rețete pentru jeleuri, desert bazat pe gelatină, datează de la începutul anilor 1400. Pentru realizarea jeleurilor, oamenii fierbeau urechile și picioarele porcului, iar mai apoi filtrau compoziția.
Felurile de mâncare pe bază de gelatină erau foarte întâlnite pe mesele din perioada medievală. Totul a început după ce foarte mulți catolici au decis să nu mai consume carne în zilele de vineri, astfel că bucătarii au preparat jeleurile de peşte, obținute prin fierberea ţiparilor în supă de peşte. La sfârșitul epocii medievale, jeleurile au început să includă și dulciurile. Se pare că nu toate erau stabilizate de gelatină, ci și de pectină, substanță care se găsește în fructe.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
O altă poveste foarte interesantă despre gelatină pornește din Japonia anilor 1660.
Un hangiu din Kyoto, pe nume Minoya Tarozaemon, a constatat faptul că anumite supe cu fructe de mare congelate, pe care le arunca afară, rezistau destul de bine, chiar dacă le congela și recongela în mod repetat. Acesta a început, astfel, să colecteze alge roșii, iar mai apoi jeleurile pe bază de alge roșii s-au răspândit în toată Asia. Algele roșii au fost adunate timp de secole întregi și fierte mai apoi în lapte, pentru a se elibera agentul de îngroșare.Prin anii 1800, magnatul lipiciului din New York, Peter Cooper, a dat o parte din producția de lipici pentru pregătirea gelatinei. În anul 1845, acesta a inventat primul mix de gelatină pentru desert – un mix pudră de gelatină cu lămâi, zahăr, ouă şi condimente procesate. Din păcate, jeleul acestuia nu a avut foarte mare succes, dar fiind faptul că pentru mulți oameni gelatina era considerată echivalentul culinar al plasticului.
Din ce sunt făcute jeleurile astăzi
Jeleurile pentru cei mici, cu diferite forme și culori, au apărut pentru prima oară în Germania, în 1922. Acestea au fost fabricate de compania Haribo, înființată de Hans Riegel, și au patru ingrediente principale: gelatină, zahăr, apă și colorant alimentar.
Gelatina provine din colagenul obținut din oasele, tendoanele și copitele bovinelor și porcinelor, dar și din cartilajul peștilor. Producătorii de gelatină zdrobesc aceste părți și le tratează cu substanțe acide pentru a descompune structurile celulare.
Gelatina este folosită pentru a prepara o varietate mare de deserturi, dar se regăsește și în produse cum ar fi vitaminele, medicamentele, cârnații și conservele. Gelatina conține 18 aminoacizi esențiali care ajută la refacerea oaselor, tendoanelor și ligamentelor. Pe de cealaltă parte, jeleurile nu sunt recomandate din cauza conținutului foarte mare de zahăr, dar și a faptului că provoacă apariția cariilor.
Rahatul turcesc nu conține gelatină, deși are o compoziție asemănătoare. Acesta este obținut din amidon, care se găsește în porumb și cartof, zahăr și pectină.
