David Popovici vorbește despre începuturile sale în cariera de înotător! „Eram destul de leneș când eram mic! La antrenamente mă prefăceam că mă doare umărul.”

Sportivul a avut parte de susținere necondiționată din partea părinților săi.

David Popovici a acordat un interviu pentru Dragoș Pătraru, în cadrul căruia a vorbit despre performanța sa spectaculoasă în lumea înotului și despre începuturile sale în carieră.

David Popovici, susținut necondiționat de către părinți

Citește și: Ce mănâncă David Popovici după antrenament? „Este important să mănânci imediat după ce ai depus efort intens. Eu beau foarte mult lapte.”

Citește și: „De când sunt mic am avut întotdeauna frigiderul verde. Mâncarea are un efect și asupra minții, dar și asupra corpului.” Ce mănâncă David Popovici pentru a se menține în formă

Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro

Potrivit dezvăluirilor sale, sportivul s-a bucurat de susținerea necondiționată a familiei. Părinții lui David Popovici i-au oferit atât susținere morală, cât și financiară.

„ La început, de la 4 la 12 ani, cumva forța care m-a împins din spate a fost adusă de părinții mei, care îmi plăteau fiecare deplasare, îmi cumpărau fiecare echipament de care aveam nevoie, îmi plăteau abonamentul la înot. Înotul nu este cel mai ieftin sport de practicat. Ai mei, ca orice familie modestă, au făcut eforturi pentru a mă ajuta să continui cu sportul .”, a povestit înotătorul.

David Popovici, un sportiv leneș?

Citește și: Ce decizie au luat Culiță Sterp și Daniela Iliescu după ce s-au cununat! Artistul a făcut marele anunț: „În curând...”- kanald.ro

Citește și: De ce s-a spânzurat Iasmina la 14 ani. Vărul fetei a dezvăluit: "A fost pedepsită". Condusă pe ultimul drum cu melodii de jale- stirilekanald.ro

Contrar așteptărilor, tânărul a declarat că la începutul carierei sale făcea tot posibilul pentru a fenta antrenamentele. Cu toate acestea, chiar dacă la antrenamente era pus pe șotii, în cadrul concursurilor, David Popovici avea rezultate spectaculoase.

„ După ce am început ușor-ușor să obțin rezultate, vorbind despre podiumuri la campionate naționale. Eram destul de leneș când eram mic. Pe la 10-11 ani am început să câștig. La 10 ani am bătut și primul meu record național, devenind cel mai rapid băiat de 10 ani din istoria țării. Totuși, la antrenamente nu prea făceam nimic. Deseori mă prefăceam că mă doare umărul, că mă doare mâna, că trebuie să ies să ajung undeva. Încercam să fentez antrenamentul. Când ești mic, vrei să faci asta. Era complet de înțeles. Nu eram cel mai ascultător, nu eram cuminte, căutam motive să ies de la antrenament și totuși câștigam. Asta îi făcea confuzi pe mulți antrenori, pe mulți părinți, pe mulți colegi de-ai mei care nu înțelegeau, erau frustrați. Pe bună dreptate, pentru că la antrenament nu făceam decât să îi trag de picior și să ies, iar la concursuri îi distrugeam. Asta a funcționat cam până pe la 12 ani .”, a mai povestit tânărul.