În momentul în care copilul te lovește, în el lucrează forțe emoționale. Agresivitatea lui este determinată de emoții, precum frica. Se pot împiedica astfel de comportamente, însă este nevoie de reglarea emoțiilor proprii, înainte de reglarea emoțiilor copilul.
Posibile motive care duc la un comportament agresiv al copilului le poate descoperi cu ușurință un medic specialist, deoarece el poate ajunge la o concluzie din programul de somn al copilului necorespunzător, consumul de produse cu o cantitate de zahăr mult prea ridicată, care îi poate face din ce în ce mai agitat
Citeste si: Cum să adormi rapid un bebeluș. ,,Până la două luni nu avem foarte mari șanse”
“Este foarte importantă și discuția medicului cu părintele, pentru că de foarte multe ori medicul poate afla detalii importante de tipul: programul de somn al copilului, consumul multor cantități de zahăr, devenind mult mai agitați și nervoși.
3 cauze pentru care copiii devin agresivi cu cei din jur
Frica
Carmen Buși, psiholog și psihoterapeut, este de părere că există anumite sentimente ascunse care cauzează de foarte multe ori probleme.
Citeste si: Periajul dentar la copii! Ce este sigilarea dentară? „Este o condiție esențială”
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Citeste si: Cum să comunici cu un tanăr de 18 ani. ,,Este dificil”
“În spatele agresivității stă de foarte multe ori frica, anxietatea copilul în momentul în care nu se simte într-un mediu foarte sigur, familia poate neștiind cum să creeze siguranță. Și atunci asta poate fi unul din motivele pentru care copilul meu devine agresiv”, a spus specialista.
Tristețea
Lipsă atenției din partea părinților poate face ca un copil să recurgă la gesturi extreme, precum lovirea, împinsul, aruncatul, mușcatul. Un astfel de comportament este aproape întotdeauna urmat de o reacție a părinților, care nu face decât să-l încurajeze să folosească aceasta strategie agresivă ori de câte ori vrea să fie băgat în seamă. Mai mult decât atât, copilul are nevoie de mai mult timp de calitate cu familia.
“Apoi, la bază se spune că stă frustrarea sau tristețea. Pot sta multe alte emoții negative precum furia, iritarea, și atunci copilul începe să se manifeste, dar repet, în spatele anxietății este o nevoie neacoperită precum lipsa atenției, poate faptul că cel mic nu se simte confortabil într-un anumit loc. Cantitatea timpului este mai puțin importantă, decât calitatea timpului petrecut cu copilul. Copilul are nevoie să se simtă conținut, să înțeleagă că este acolo pentru el”, a mai precizat ea.
Citeste si: Cum gestionezi conflictele între frați. „Suntem acolo să mediem”
Citeste si: Cum te pregătești să pleci de-acasă fără copii. „E normal să plângi, e normal să-ți fie greu”
Imitarea comportamentului adulților
Copilul tinde să imite gesturile, tonul vocii, reacțiile celor din jur, deoarece sunt percepute de ei ca moduri de exprimare, și cum este în ADN-ul lui nevoia de exprimare, aleg să copieze reacțiile celor din jur în forma lor brută, pentru că nu au încă capacitatea de a face diferență între ce este bine, și ce este rău.
“Dacă pentru început imită un comportament, ulterior, el imită și limbajul adulților. Așadar, nu copiii au probleme, ci părinții au probleme, pentru că nu știu să se raporteze la ei, poate n-au fost învățați cum să o facă.”
Citeste si: Cum să te înțelegi cu un adolescent. „Să resetăm sistemul de limite și reguli”
Citeste si: Cum te comporți cu un copil super-energic. „Avem nevoie de o acțiune de mână și de una de cap”
Aplicarea unor pedepse copilului pentru agresivitate nu o să facă decât să amplifice pornirile sale, pentru că prin pedeapsă mesajul părintelui este ”nu te înțeleg, nu-i bine ce faci”, iar frustrarea copilului va crește și va deveni agresiv. Cea mai bun lucru este identificarea factorilor care provoacă agresivitatea copilului, deoarece agresivitatea copilului nu apare din răutate. Agresivitatea trebuie acceptată, înțeleasă și canalizată către soluții de exprimare normale, care nu sunt agresive. Este extrem de importantă atitudinea promptă și consecventă a părintelui, dar și demonstrațiile de empatie și înțelegere pe care acesta trebuie să le transmită copilului.
”Este important să te conectezi cu el, să îl întrebi ce se întâmplă, ce simte, de ce s-a întâmplat asta. Deși pare poate puțin ciudat, tu ești agresiv, iar eu vin cu bunătate. Este bine ca părintele să înștiințeze profesorul sau educatorul că în anumite momente copilul se poate manifesta agresiv, pentru că are nevoie acest copil poate de o atenție specială, sau poate de securitate mai multă decât ceilalți pentru că nu se simte în siguranță. Suntem atât de diferiți, așa că este bine de știut să nu fie pedepsit copilul respectiv, ci mai degrabă înțeles. Trebuie să discutăm despre empatie cu el, să îl învățăm”, a încheiat ea.