Elena Merișoreanu, frânturi din copilărie. Cum arăta viața de familie a artistei. „Lumină electrică nu aveam. Vorba lui conta mai mult decât nu știu câte curele.”
Diana Puiu17 iulie 2024Actualizat: 17 octombrie 2024, 22:12
Elena Merișoreanu a povestit despre copilăria ei și cum a arătat viața de familie.
Elena Merișoreanu, îndrăgita artistă de muzică populară, își amintește cu drag de fiecare dată de copilărie și de familia de la țară, astfel, invitată în cadrul emisiunii În oglindă, moderată de Mihai Ghiță, aceasta a povestit câteva frânturi de când era mică. Ei au fost mulți frați, iar părinții lor i-au învățat cu treburile gospodăriei încă de mici. Nu aveau electricitate, iar de cele mai multe ori, înainte să meargă la școală, se duceau cu vitele sau dădeau mâncare la animale.
„Nu știu dacă a înțeles ea prea multe din căsnicie. (Nr. Mama ei). A fost prea mică, prea tânără, nu a fost cocoloșită de părinți, avea mulți frați, surori, fiecare avea atribuțiile lui. Dacă terminai patru clase, erai mare. Pentru că nu-i dădea la școală. Se ocupau de muncile gospodăriei, de muncile casei, de muncile câmpului. Și mai era o treabă. Asta ne-a învățat și pe noi. Toată săptămâna, când veneam de la școală, vreau să spun că ne duceam cu vitele.
De multe ori mă duceam înainte să mergem la școală sau să dăm la păsări. Lucrurile casei. La care lumină electrică nu aveam.”, a povestit Elena Merișoreanu.
Singurul lucru care le aducea zâmbetul pe buze era un difuzor tras în stâlpul porții de la casă, iar în zilele de sărbătoare toată lumea se aduna acolo pentru a asculta muzică.
Artista își amintește și de un episod în care mama ei a fost bătută de către tată, iar cei mici au fost duși la bunici. „Tata se avea foarte bine cu cei de la primărie, de la sfatul popular cum era atunci, a tras și el un difuzor în capul porții la noi. Se strângea lumea acolo să audă muzică, să audă știri. Și eu, copil, aveam vreo 4 ani, dar făceam treabă acasă, dacă nu făceam treaba acasă peste săptămână, nu ne lăsa să ascultam la radio.
Nu. Nu ne-a bătut niciodată, dar ne certa. (Nr. Tatal ei). Vorba lui conta mai mult decât nu știu câte curele. Mama era prea bună, săraca. Ea tăcea de fiecare dată. Țin minte că o bătuse pe mama și noi eram mici și ne-a luat și ne-a dus la părinții ei. Părinții ei au zis, cum vrei tu, nu am să uit niciodată vorbele astea, deși eram mici, și eu, și sora mea, cu un an mai mare decât mine, a zis: „de fapt, pentru copii ăștia mă sacrific.”,
Elena Merișoreanu, frânturi din copilărie. Cum arăta viața de familie a artistei. „Lumină electrică nu aveam. Vorba lui conta mai mult decât nu știu câte curele.”
Diana Puiu17 iulie 2024Actualizat: 17 octombrie 2024, 22:12