Flavia Mihășan a avut o copilărie diferită, dar dedicată visului său! „Noi suntem din Berceni. Ăștia băteau mingea în fața blocului, eu ascultam Ceaikovski la pian!”

Flavia Mihășan a fost îndrumată de mică să își urmeze pasiunile, iar același lucru își dorește să facă și ea pentru copiii săi.

Flavia Mihășan este una dintre cele mai apreciate asistente TV și dansatoare, de la noi din țară. Aceasta are succes atât pe plan profesional, după ce s-a întors în televiziune, dar și pe plan personal, având o familie frumoasă alături de copiii săi, deși recent s-a despărțit de tatăl lor. Nimic nu o ține în loc, în special pentru că a muncit de mică pentru visul său.

Flavia Mihășan a muncit de mică, pentru a-și vedea visul îndeplinit

Citește și: Flavia Mihășan și Marius Moldovan s-au despărțit, după cinci ani de relație! Asistenta TV și dansatorul au împreună doi copii

Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro

Recent, aceasta a fost invitată în cadrul podcast-ului Gând la Gând Cu Teo, acolo unde a dezbătut mai multe aspecte legate de viața sa, fie personală sau profesională.

Printre acestea, asistenta TV a dezvăluit câteva amănunte despre perioada în care era mai mică și era dedicată pasiunii sale, neavând timp de altceva.

Citește și: Ce decizie au luat Culiță Sterp și Daniela Iliescu după ce s-au cununat! Artistul a făcut marele anunț: „În curând...”- kanald.ro

Citește și: De ce s-a spânzurat Iasmina la 14 ani. Vărul fetei a dezvăluit: "A fost pedepsită". Condusă pe ultimul drum cu melodii de jale- stirilekanald.ro

„ Nu regret nimic, absolut nimic, pe mine m-a format și copilăria mea a fost foarte diferită de a surorii mele, spre exemplu, noi suntem din Berceni, îți dai seama... acolo ăștia băteau mingea în fața blocului și eu nu aveam, nu că nu aveam acces, nu aveam timp, la mine nu exista. Adică eu ascultam Ceaikovski la pian, că na... dansam totuși pe muzica aia și studiile de balet sunt acompaniate de muzică, de muzică clasică.

Adică era un complet alt mediu, noi rămâneam să vedem în clasa a 5-a, a 6-a la operă, să vedem toate spectacolele, toate baletele clasice și stăteam acolo că n-aveam bilet, îți dai seama, rămâneam de la studii și stăteam pe scări acolo, încă îmi amintesc când merg la operă, cum ne puneam pe locurile neplătite, știi și stăteam acolo și eram fascinați de ce vedem, uau era incredibil, știi? Cumva m-a format și într-adevăr mi-a deschis mintea și sufletul spre frumos, m-a și disciplinat foarte mult și înțeleg altfel acum lucrurile, dar nici nu pot să spun că am avut

așa o copilărie super liberă, să fac lucruri pe care alți copii le făceau, dar nici nu știu dacă simțeam să le fac, că tot mediul meu era acolo și spre asta cred că vreau să îndrept și eu copiii, să n-aibă timp, știi? Că sunt puține șanse s-o iei pe arătură, dacă tu ai tot timpul ocupat... bineînțeles, să și placă. Undeva în nebunia asta mie îmi și plăcea, știi? Era rău, dar era și frumos cumva, nu știu cum, că acasă nu primeam niciodată laude...

mama mă întreba: „Și ce ai făcut?”, bine, dar numai eu știam...(...) Cred că toți le căutăm, dar cumva validarea mea era, eu cu mine când vedeam că totul mergea ok acolo, adică în fiecare an era un examen eliminatoriu, și nu toată lumea termina. Adică noi am început două clase de câte 30 de elevi și am terminat o serie cu 15, știi? ”, a declarat Flavia Mihășan, în cadrul unui podcast.