Inmormantarea este o taina a Bisericii Ortodoxe. Ea se desfasoara dupa anumite datini si obiceiuri stramosesti. Iata care sunt acestea:
Mai mult, in mainile persoanei drage se pun cativa bani, pe care acesta ii va folosi pentru a plati vamile. Foarte multi credinciosi considera acest obicei ca fiind pagan, motiv pentru care nu se prea intalneste la inmormantari. Credinciosii sunt de parere ca orice obiect decedatul va avea in mana sau in buzunare va duce la ingreunarea sufletului sau, prelungindu-i astfel calatoria spre Ceruri. Tocmai de aceea crestinii nu obisnuiesc sa puna in sicriul decedatului pieptenele, oglinda sau acul si ata.
Unii batrani considera ca este pacat ca mortul sa fie pieptanat, fardat sau sa i se taie unghiile, deoarece acestea sunt obiceiuri necrestinesti. Totusi, pe pieptul acestuia se pune o icoana sfintita in prealabil, in timp ce mainile trebuie sa ii fie incrucisate pe piept, loc unde i se pune o cruce.
Orice persoana intra in casa persoanei decedate trebuie sa spuna „Dumnezeu sa il ierte!”, aceste cuvinte reprezentand nu doar o scurta rugaciune, ci si o forma de salut care in contextul actual inlocuieste „Buna seara” sau „Buna Ziua”.
La lasatul serii oamenii obisnuiesc sa se adune in jurul sicriului la priveghi. Pe cand orologiul bate anuntand miezul noptii, oamenii sunt serviti cu bautura si mancare, dupa care incet-incet incep sa se retraga.
Totusi, membrii familiei trebuie sa ramana alaturi de mort tot timpul, avand grija ca lumanarile sa fie mereu aprinse, precum si in cazul becurilor din casa.Deasupra usii de la intrarea casei se obisnuieste punerea unei panze de culoare neagra pe care sa fie inscriptionat numele acestuia, data nasterii si cea a decesului. Aceasta trebuie pastrata in acel loc pentru 40 de zile.
Toate rudele persoanei decedate sunt obligate sa poarte pentru 40 de zile o haina de culoare neagra, care reprezinta doliul.
De asemenea, persoanele de sex masculin nu au voie pentru 40 de zile sa foloseasca aparatul de ras.In unele regiuni din tara bocetele sunt o manifestare care semnifica respect pentru persoana decedata. In trecut, se obisnuia sa se angajeze bocitoare. Pe de alta parte, in alte regiuni din tara bocetul este considerat un semn de egoism, deoarece plangem pentru noi, persoanele ramase in viata in loc a ne bucura de faptul ca cel drag ajunge in Ceruri.
De asemenea, pe cand mortul este transportat spre Biserica, in calea acestuia se pun pe post de „punti” anumite obiecte, care mai apoi sunt date de pomana nevoiasilor.
Exista si unele superstitii stravechi legate de inmormantare.
In unele zone din tara se crede ca atat timp cat sicriul este in casa, oglinzile se acopera pentru a evita ca sufletul celui drag sa intre in ele si sa ramana captiv.
In plus, in casa nu trebuie sa fie niciun lacat incuiat deoarece si sufletul decedatului va ramane incuiat, ceea ce il va impiedica sa ajunga la portile Raiului. Tot pentru a facilita drumul spre Rai, ferestrele casei se deschid de indata ce o persoana moare.
