Lupinul (Lupinus polyphyllus) este o planta erbacee din familia leguminoaselor, Fabaceae, din care face parte si mazarea.
El se regaseste pe continentele americane de nord si de sud, precum in zona europeana si africana a Mediteranei. In tara noastra este cunoscut sub denumirile populare: niprala (lupinul galben), cafele sau cafelute (lupinul alb).
Creste de la 30 cm pana la un metru si jumatate in inaltime.
Frunzele sunt de obicei palmate si de culoare verde inchis. La maturitate, planta formeaza flori dispuse in chiorchine la varful tulpinii, care au o paleta larga de culori — alb, galben, albastru, liliachiu, violet si culoarea caisei.
Din cele peste 200 de specii, pe langa toate varietatile salbatice, exista si specii cultivate pentru consumul uman, altele pentru valoarea ornamentala, iar cele mai multe ca hrana pentru animale. Progresul geneticii din secolul XX a contribuit la completa domesticire a speciilor de lupin, prin hibridizarea celor cu continut scazut de alcaloizi si a celor cu seminte moi, dand nastere unor varietati noi, dulci, mult mai potrivite consumului uman.
Intre varietatile de lupin folosite in alimentatie, in special in zona mediteraneana, se numara: lupinul alb, lupinul galben, lupinul albastru. Toate tipurile de lupine trebuie preparate dupa o metoda specifica inainte de a fi consumate. Aceasta presupune inmuiatul lupinelor in apa sarata un anumit numar de zile. In tarile mediteraneene si orientale, sunt consumate la fel de des precum consumam noi alunele.
Aceste boabe conservate pot fi facute pasta, la fel ca humusul din naut sau iahnia din fasole.
Tot din ele se pot face crochete de lupin, un delicios produs vegetarian cautat prin alte tari.Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Lupinele se consuma si prajite cu sare si condimente (boia).
Semintele contin: glucide, lipide, proteine, alcaloizi, ureide, fosfolipide, lectine, triterpene, flavone, aminoacizi, vitamine, acizi organici, acizi grasi.
In medicina populara, semintele se folosesc in uz intern ca diuretice, febrifuge, cicatrizante, iar in uz extern la tratarea abceselor si a afectiunilor cutanate.
Lupinul albastru este cunoscut ca avand proprietati de calmare si de inducere a somnului, potrivit site-ului www.shfnow.com.Lupinul alb contribuie la regenerarea pielii si mentine hidratarea acesteia.
Lupinele au un continut bogat de proteine vegetale, de patru ori mai mare decat boabele de grau. Au, de asemenea, una dintre cele mai mari concentratii de fibre. Nu contin colesterol, gluten si nici iritanti gastrici, spre deosebire de soia, care are o cantitate destul de mare de saponine avand totodata un potential semnificativ in combaterea complexului diabet-obezitate.
Contin cantitati apreciabile de animoacizi esentiali. Faina de lupine are foarte multe proprietati nutritive si este o bogata sursa de proteine de cea mai buna calitate.
Planta
Acestia au cautat alternative ieftine si sanatoase la carne, cunoscut fiind faptul ca in urmatorii 40 de ani se estimeaza ca necesarul de carne pentru consum al populatiei globului va creste, iar resursele sunt limitate.
Lupinul corespunde tuturor cerintelor pentru a fi folosit la scara larga de vegetarieni si nu numai, deoarece contine proteine ce pot fi utilizate atat pentru producerea inlocuitorilor de lactate, cat si a inlocuitorilor de carne.
Avantajele sunt ca lupinul nu are un gust specific, nu contine colesterol si este bogat in acizi grasi polinesaturati.
Lupinul neameliorat, salbatic sau din culturi traditionale, trebuie preparat cu atentie inainte de consum. In caz contrar, poate afecta sistemul nervos, generand intoxicarea cu lupin. De asemenea, lupinul, precum alunele, este un alergen si trebuie tratat cu atentie de catre cei ce sunt sensibili.
Sursa: www.doctorulzilei.ro
