Povestea covrigilor totul incepe undeva prin anul 600. Unii spun ca germanilor le datoram astazi unul dintre cele mai iubite produse de patiserie, altii le atribuie italienilor tot meritul.
Adevarul il gasim in lucrarea “Istoria Ştiintei si a Tehnologiei”, scrisa de Bryan Bunch si Alexander Hellemans. Potrivit acestora, covrigii au fost inventati in anul 610 de catre un calugar Italian, fiind folositi drept rasplata pentru copiii care invatau rugaciunile.
Micile fasii de aluat copt, incolacite, erau denumite simpu “PRETIOLA”( mici recompense). O alta sursa localizeaza inventia intr-o manastire din sudul Frantei!
Covrigul cu bucle ar mai putea avea legaturi cu painea greceasca in forma de inel, derivata de la painea folosita la slujbe in
manastiri in urma cu aproape 1.000 de ani. In Germania exista povesti care relateaza ca inventia covrigilor a fost a brutarilor disperati tinuti captivi de catre conducatorii local.
Enciclopedia “Meyers Konversations-Lexikon” din 1905 suspecteaza originea covrigului odata cu interzicerea traditiilor pagane de copt, precum forma Crucii Soare, la Sinodul din Estinnes din anul 743. Covrigul ar fi aparut ca un inlocuitor.
Covrigul a fost folosit drept emblema brutarilor si mai apoi a breslelor acestora din zonele sudice din Germania si s-au pastrat pana in secolul al XII-lea, scrie Observator.tv.
In Biserica Catolica, covrigii erau considerati ca avand o semnificatie religioasa datorita ingredientelor si a formei. Covrigii erau realizati dupa o retea simpla folosind faina si apa pentru a putea fi mancati pe perioada postului.
In primul rand, ce defineste covrigul? Nu e coca, relativ comuna produselor de panificatie, nu e sarea, macul sau susanul (pe acestea le putem regasi si pe cornuri sauchifle).
Este Gaura. Un covrig este definit de golul din mijlocul sau. Un covrig fara gaura ar fi o simpla chifla cam tare.
Asemenea gaurilor din mijlocul paini plate suedeze (ceea ce permitea agatarea lor pe sfori), buclele covrigilor ar fi putut servi unui scop practic. Spre exemplu, puteau fi atarnati pe bete, acestea fiind proiectate in sus de pe o coloana centrala. Un astfel de obicei se poate vedea intr-un tablou al pictorului Job Berckheyde realizat in jurul anului 1681.
Citeste mai multe pe wowbiz.ro
Adevarul il gasim in lucrarea “Istoria Ştiintei si a Tehnologiei”, scrisa de Bryan Bunch si Alexander Hellemans. Potrivit acestora, covrigii au fost inventati in anul 610 de catre un calugar Italian, fiind folositi drept rasplata pentru copiii care invatau rugaciunile.
Micile fasii de aluat copt, incolacite, erau denumite simpu “PRETIOLA”( mici recompense). O alta sursa localizeaza inventia intr-o manastire din sudul Frantei!
Covrigul cu bucle ar mai putea avea legaturi cu painea greceasca in forma de inel, derivata de la painea folosita la
slujbe in manastiri in urma cu aproape 1.000 de ani. In Germania exista povesti care relateaza ca inventia covrigilor a fost a brutarilor disperati tinuti captivi de catre conducatorii local.
Enciclopedia “Meyers Konversations-Lexikon” din 1905 suspecteaza originea covrigului odata cu interzicerea traditiilor pagane de copt, precum forma Crucii Soare, la Sinodul din Estinnes din anul 743. Covrigul ar fi aparut ca un inlocuitor.
Covrigul a fost folosit drept emblema brutarilor si mai apoi a breslelor acestora din zonele sudice din Germania si s-au pastrat pana in secolul al XII-lea, scrie Observator.tv.
In Biserica Catolica, covrigii erau considerati ca avand o semnificatie religioasa datorita ingredientelor si a formei. Covrigii erau realizati dupa o retea simpla folosind faina si apa pentru a putea fi mancati pe perioada postului.
In primul rand, ce defineste covrigul? Nu e coca, relativ comuna produselor de panificatie, nu e sarea, macul sau susanul (pe acestea le putem regasi si pe cornuri sauchifle). Este Gaura.
Un covrig este definit de golul din mijlocul sau. Un covrig fara gaura ar fi o simpla chifla cam tare.
Asemenea gaurilor din mijlocul paini plate suedeze (ceea ce permitea agatarea lor pe sfori), buclele covrigilor ar fi putut servi unui scop practic. Spre exemplu, puteau fi atarnati pe bete, acestea fiind proiectate in sus de pe o coloana centrala. Un astfel de obicei se poate vedea intr-un tablou al pictorului Job Berckheyde realizat in jurul anului 1681.
Citeste mai multe pe wowbiz.ro Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Citește și: „Nu credeam că se va duce la cea mai bună prietenă a mea”. A putut Ozana Barabancea să îl ierte pe fostul ei soț pentru infidelitatea sa?- kanald.ro
Citește și: Ana Maria Vasiliu, înmormântată în rochia de mireasă! Detalii cutremurătoare- stirilekanald.ro
