Îmbrăcămintea absoarbe şi ea elementele emanaţiilor noastre mentale, iar cu timpul, sunt îmbibate pe deplin. Fiecare gând este un crâmpei, o parte integrantă a "EULUI" nostru, iar ultimul gând este inovaţia celei mai tinere părţi.
Intuiţia logică obligă pe oameni să îmbrace anumite haine, în anumite ocazii şi să-şi lase acasă, împreună cu îmbrăcămintea cea de toate zilele şi gândurile de toate zilele. Ar fi de dorit ca fiecare profesie să-şi aibă veştmintele specifice ei, totuşi alese, pe care, îmbrăcându-le, să se producă în grabă, înclinarea corespunzătoare profesiei, fără a cosuma inutil forţele.
Îmbrăcămintea, ca şi trupul, are nevoie şi e bine a i se da odihnă, pentru a "rarifica" gândurile aflate în ea, căci, oricât ar părea de straniu, dar gândurile cuprind, în ele însele, diferite greutăţi specifice. Unele se lasă în jos, iar altele, supunându-se atracţiei sferelor mai înalte, au putinţa de se ridica în sus.