Intr-o pauza de repetitii, am stat de vorba cu cele trei fete din trupa Maraboo. Iata ce am aflat despre ele.
1. Cine este Maraboo? De unde vine, incotro se indreapta si ce obiective si a propus?
Maraboo, adica Eleonora-pian, Shirin-vioara si Cristina-harpa este o trupa de 3 fete dornice sa exprime prin instrumentele lor dragostea si pasiunea fata de muzica. Maraboo a luat nastere anul acesta, iar noi ne-am propus sa facem foarte multe lucruri frumoase si interesante pe scena, sa bucuram oamenii cu muzica noastra si sa ajungem cat mai departe cu acest proiect in care credem foarte mult.
2. De ce Maraboo?( cine a venit cu ideea acestui nume sau ce legatura are cu voi?)
A fost poate cea mai grea decizie.
3. In ce formula va prezentati, cui va adresati si ce stil muzical abordati?
Ne adresam tuturor oamenilor care iubesc muzica.
4. Care sunt cele 5 cuvinte care va descriu?
Cristina: Punctuala, diplomata, serioasa, amabila, rationala.
Eleonora: devotata, perfectionista, realista, sincera, nerabdatoare.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Shirin: ambitioasa, curajoasa, simtul umorului, punctuala, vulcanica.
5. Ce compromisuri sunteti dispuse sa faceti sau ati facut pentru muzica? La ce ati fost nevoite sa renuntati pentru a ajunge in acest punct!?
Multumim lui Dumnezeu caci pana acum nu am fost nevoite sa facem prea multe compromisuri. Este adevarat ca am avut o copilarie putin mai grea pentru ca nu stateam foarte mult la joaca, fiind nevoite sa repetam la instrument, dar orice lucru pe care vrei sa-l faci in viata necesita munca si dedicatie. Printre lucrurile mai putin placute se afla si absenta de la anumite sarbatori,pe care altii le petrec cu cei dragi,dar asta ne-am dorit sa facem si avem noroc ca cei din familiile noastre ne inteleg si ne sustin.
6. Care este motto-ul Maraboo?
Music from the heart.
7. Ce l-ati ruga pe Dumnezeu daca v-ati intâlni cu el?
In primul rand, sa fim sanatoase! Daca esti sanatos, ai putere de munca si sa reusesti ce iti propui.Sanatatea este lucrul cel mai de pret!
8. Care este cea mai mare teama a voastra si de ce?
Legat de Maraboo,niciuna. Toate credem in acest proiect si ne dedicam 100%, iar cand exista asa ceva, nu se pune problema de esec sau temeri. Acum, de accidente pe scena, cred ca orice artist are o mica teama si noi ne gandim cum ar fi: sa ne impiedicam pe scena, sa se rupa vreo coarda la instrument sau rochia, tocul, dar totusi nu am vrea sa atragem astfel de incidente neplacute. Nu vrem sa ni se potriveasca vorba"de ce ti-e frica, de aia nu scapi!"
9. De la ce vârsta faceti muzica si cum v-ati descoperit acest talent?
Cristina: Pana sa incep muzica am facut sport: tenis, balet, gimnastica si atletism de performanta. In parallel, cantam in corul de copii Radio. Acolo, profesoara i-a recomandat mamei mele sa ma inscrie la un liceu de muzica pentru ca am talent. Am mers la liceul de muzica George Enescu, la varsta de 11 ani, unde am dat o proba si asa am ajuns sa cant la harpa, instrument cu care am obtinut mai multe premii nationale si internationale la concursuri si olimpiade.
Eleonora: Am inceput sa studiez pianul de la varsta de 7 ani, la Liceul de Arta "Ionel Perlea" din Slobozia, judetul Ialomita, unde m-am si nascut. La inceput, a fost o joaca, dar participand la concursuri, inca de cand eram in clasa a IV- a, la una din reprezentatiile mele, m-a remarcat Directorul de la Colegiul National de Muzica "George Enescu" si le-a propus parintilor sa ma aduca la Bucuresti. Zis si facut! De aici viata mea artistica a inceput sa prinda sens si contur, iar drumul a fost unul singur: numeroare premii nationale si internationale, multa munca, lipsa copilariei( amintind de compromisuri si sacrificii) si Conservatorul. Drumul a fost greu, dar si foarte frumos. Referitor la talent...din punctul meu de vedere, acesta este relativ...fara munca si disciplina nu se poate, cel putin in studiul unui instrument.
Shirin: Am inceput studiul istoriei muzicii si al viorii la varsta de 7 ani la Liceul de muzica "Dinu Lipatti". Talentul mi-a fost descoperit de catre profesorii din comisia primei mele auditii pentru a intra in clasa I. La inceput nu mi-a placut vioara, insa, pe parcurs, am inceput sa ma indragostesc de ea. Dupa ce am terminat liceul de muzica am fost admisa la Conservator unde am studiat timp de 4 ani cu doi dintre cei mai buni profesori. Drumul acesta a fost si anevoios, dar si cu multe bucurii, satisfactii si impliniri. Am fost nevoita, in copilarie, sa renunt la joaca cu copiii, ca in adolescenta sa studiez pentru a ajunge printre cei mai buni, iar acum satisfactia cea mai mare este sa fiu alaturi de cele doua colege ale mele pentru a incanta publicului larg cu repertoriul nostru vast.
10. Trei lucruri la care nu ati renunta niciodata in favoarea muzicii
La un singur lucru nu am renunta niciuna dintre noi si acela este familia. Pentru fiecare, familia este cea mai importanta si nu am putea renunta la aceasta iubire neconditionata, pentru nimic in lume... In rest, sunt lucruri care vin,care trec,momente bune sau mai putin bune,viata oricum e plina de surprize!