Iulian Pîtea de la Exatlon, declarații la Teo Show despre boala de care a suferit: bulimie!
Iulian Pîtea, fostul concurent de la Exatlon, a vorbit, la Teo Show despre cele mai grele momente din viața lui. Fost sportiv de performanță, Iulian Pîtea a recunoscut că s-a confruntat cu o problemă gravă: a suferit de bulimie și cu greu a acceptat ideea că are această boală!
În fața lui Teo Trandafir, Războinicul Iulian Pîtea a povestit cu lacrimi în ochi cât de greu i-a fost să treacă peste episoadele grele din viață, cum a ales să își ascundă suferința în spatele unui zâmbet. El a mai povestit și cum a ajuns să fie snopit în bătaie de antrenorul lui.
Ce declarații a făcut Iulian Pîtea la Teo Show:
Toți mă știu foarte zâmbăreț. Am multe frustrări, am avut traume, dezamăgiri, sunt lucruri care nu-mi plac la mine. Dar la finalul zilei încerc să zâmbesc mereu. Sunt timid și rușinos, am avut mult de lucru la asta. Prin clasele primare nu vorbeam, nu citeam. Nu zâmbeam, eram mereu supărat stresat. Dar am lucrat la asta.
Iulian Pîtea, declarații cu lacrimi în ochi! De ce boală gravă a suferit
Am suferit de bulimie. Nu am fost diagnosticat. La început nu am acceptat că sufăr de asta. Dar am realizat că este o problemă psihică, emoțională. Am ținut o dietă drastică. De la asta a pornit totul. Era nevoie să fii slab în sportul pe care îl practicam. Aveam cântar în fiecare zi, era cel mai mare dușman al meu. Îmi provocam voma. Îmi provocam această stare de frică. Mâncam puțin, mă înfometam, dar apoi, după cantonamente, mâncam mult. Ajunsesem să vomit și de 7-8 ori pe zi. Orice băgam în gură vărsam. Mă simțeam vinovat. Am probleme cu tenul chiar și acum de la asta. Cu dinții am avut probleme. Ai mei nu au știut mult timp ce am pățit. Doar câteva persoane foarte apropiate mie știau. Nu acceptam sfaturile. Nu acceptam că sufăr de asta. E o boală, e o dereglare emoțională. Mi-a fost greu să scap de coșmarul ăsta.
Când m-am întors acasă de la Exatlon, pe aeroport, am aflat că bunica din partea tatălui meu a murit. Nu e prima oară când mi-au ascuns astfel de lucruri. Mă deranjează asta! E un sentiment de regret… Protejat, nu mințit. Știu că am vrut să-mi facă bine, dar sunt destul de matur să separ lucrurile în viață.
Despre bătăile încasate de la antrenor: Am suferit mult atunci, nu neapărat fizic. De obicei îmi pun un scut. Le-am ascuns părinților mei ce mi s-a întâmplat. Au fost momente urâte în viața mea, pe care le retrăiesc în fiecare zi. Îmi aduc aminte mereu de aceste momente neplăcute. Este direct responsabil că nu am devenit un schior de performanță. Nu sunt supărat pentru ce s-a întâmplat, nimic nu e întâmplător. Eram într-o discuție pe care el o convocase. Discuția pornise de la greutate, asta era marea mea problemă. E bipolar, coleric, orice spuneam se enerva. Oarecum l-am instigat. Știam că e nevoie de o schimbare, dar nu știam cum s-o facem. I-am spus că eu pot să trec peste asta, dar sper să nu facă asta și cu alți copii. Și câteva săptămâni mai târziu a bătut un copil de 12 ani.
Săptămâna trecută a murit bunicul din partea tatălui. Sunt foarte rece, dar sunt și foarte sensibil. Pentru prima oară în viața mea, în biserică, am început să plâng. Am mai plâns, dar nu din astfel de motive. L-am visat imediat după înmormântare. Mi-a părut bine, m-a întrebat dacă e bine îmbrăcat. În general sunt panicat, dar acum mă simt bine.
