Simona Trașcă, una dintre cele mai efervescente dive din showbizul românesc, a avut o copilărie extrem de grea, fiind supusă la numeroase episoade violente din partea tatălui.
Simona Trașcă este una dintre cele mai controversate dive din showbizul românesc, care de-a lungul timpului a avut apariții explozive la televizor, filmând în ipostaza de femeie fatală, sumar îmbrăcată și având numeroase reacții vulcanice.
Cu toate acestea, puțini sunt cei care știu cu adevărat drama care i-a marcat copilăria blondinei. Vedeta și-a deschis sufletul în cadrul emisiunii „ În Oglindă ”, difuzată pe Kanal D2 și a făcut mărturisiri dureroase despre copilăria sa.
Mihai Ghiță: Simona aici a copilărit, în București. Dacă ne ducem în copilăria ei, cea mai puternică primă emoție din copilărie, amintire din copilărie, unde se oprește?
Simona Trașcă: Copilăria este subiectul cel mai sensibil și dureros pentru mine. Pe care l-am acceptat foarte greu, adică foarte greu am acceptat traumele și prin ce am trecut.
Acum pot să vorbesc despre asta, să nu mai plâng în hohote. Dar acum și acum câțiva ani, de fiecare dată când povesteam ceva de copilăria mea, plângeam în hohote.Mihai Ghiță: De ce?
Simona Trașcă: Pentru că am avut o copilărie foarte grea, într-adevăr. Nu-mi aduc aminte foarte multe lucruri, adică nu-mi aduc aminte lucruri frumoase din copilăria mea.
Am avut o copilărie grea, cu lipsuri și cu o familie în care tata umbla cu femei, erau multe bătăi în casă. Dar acum am făcut pace cu el și nu aș vrea să îl supăr, să mai zic încă o dată anumite chestii.Mihai Ghiță: Adulții uită, adulții iartă. Micuța Simona, despre ea vorbim. Unde a crescut în acest București? Ne poți duce la tine acasă?
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Simona Trașcă: M-am născut și am copilărit pe Calea Victoriei, în spate la cecul mare. Acolo este și sufletul meu. Când am pierdut casa, am făcut un șoc foarte, foarte mare. În perioada aceea aveam probleme și cu fratele meu care se droga, Dumnezeu să-l ierte, și am ajuns și la psihiatrie. Am fost internată la psihiatrie. E foarte greu să vorbesc despre această casă, pentru că acolo m-am născut, acolo am copilărit.
Mihai Ghiță: Suntem pe strada din fața casei și intrăm împreună. Îți este teamă de cele mai multe ori să intri? Ești fericită când vii de la școală și intri. Ce încearcă? Care sunt sentimentele micuței Simona când intră în această curte?
Simona Trașcă: Mi-era frică să merg acasă. Știam că pot să iau bătaie oricând și îmi era foarte frică.
Mihai Ghiță: Pașii erau mici, ocoleai de multe ori ca sa ajungi mai târziu?
Simona Trașcă: Nu că mi-era frică. Știam că dacă întârzii sau ceva, adică nu, știam că, pur și simplu fără motive mâncam bătaie, darămite să mai fac și ceva.
Mihai Ghiță: Intrăm în curte. Pe cine găsim în curte?
Simona Trașcă: Când era acasă bunica mea, eram foarte fericită, pentru că bunică mea și acum este îngerul meu păzitor. Așa simt eu că mă ajută și de pe lumea cealaltă. Ea, bunica mea, este și exemplul meu în viață. Pe ea o cheamă Maria și a fost mama mea, prima mea mamă, că o iubesc pe mama acum și am grijă de ea, dar ea a fost pentru mine mama mea. Datorită ei am și ajuns să mă nasc pentru că eram programată la avort și bunica mea a avut un vis. A visat o groapă mare de unde se aruncau copiii și ea s-a trezit spunând „E a mea, e a mea!”, cu o fetiță în brațe. Dimineața ea știa că mama avea programare la avort. Era ilegal pe vremea aceea. S-a dus cu noaptea în cap la o moașă, cum erau pe vremurile alea, și i-a dat o sumă de bani, i-a explicat situația și a rugat-o să vină în control la prima oră, ca să nu apuce mama să meargă la avort. Și noi stăteam la etajul doi. Au fost prima dată la etajul trei, au controlat fetele de acolo, au ajuns la mama și i-au scris că este gravidă și nu a mai putut să facă avort.
Mihai Ghiță: Ai intrat în lumea asta ca un copil nedorit de părinți.
Simona Trașcă: Chiar am fost nedorită și am simțit asta toată copilăria mea. Tatăl meu a spus că nu sunt copilul lui pentru că am ochii verzi. Deși eu semăn leită cu el. Bunicul meu are ochi verzi, dar părinții mei ambii au ochi căprui. El nu și-a dorit fată și pentru chestia asta m-am mai chinuit, erau și alte vremuri, el avea o altă gândire și n-a vrut să aibă fată.
Mihai Ghiță: Cu ce model a crescut Simona?
Simona Trașcă: Am foarte mari emoții, n-am vrut să mai vorbesc așa despre ele și chiar am atacuri de panică în momentul ăsta, deși nu se văd. Respir așa greu și simt un gol în piept pentru că chiar am avut o copilărie foarte grea.
Mihai Ghiță: Dar valul vine în momentul în care te gândești la ce s-a întâmplat între ei doi?
Simona Trașcă: În toată casa, pentru că nu a mâncat numai eu bătaie. Toți am mâncat. Dar l-am iertat pe tata și lui îi pare rău. Nu știu ce simt.
Mihai Ghiță: Mama a avut același tratament din partea tatălui?
Simona Trașcă: Mama nu mai are nici măcar dinți în gură de la bătăi, adică la modul acesta.
Mihai Ghiță: Și voi? Tu, de exemplu, erai martoră? Se ajungea și la tine cu bătaia. Începea de la mama?
Simona Trașcă: Da, când mâncam toți bătaie din casă.
Mihai Ghiță: Cel mai violent episod pe care ți-l aduci aminte din istoria voastră ca familie?
Simona Trașcă: Mi-aduc aminte că odată m-a bătut tata atât de tare încât m-a găsit bunica mea sub masa de la bucătărie și leșinasem acolo, făcusem pipi pe mine și eram inconștientă.
