Tania Budi a vorbit despre cât de greu îi este să treacă peste moartea lui Stephan Pelger.
A trecut mai bine de o lună și jumătate de când Stephan Pelger a fost găsit fără suflare în propria locuință, după ce și-a pus capăt zilelor. Regretatul designer se confrunta de mulți ani cu depresie și insomnii, iar de-a lungul timpului a trecut prin numeroase momente dificile, care în cele din urmă l-au făcut să ia această decizie de a-și pune capăt zilelor. Acesta a vorbit de nenumărate ori despre problemele cu care se confruntă și chiar mergea la dezintoxicare, pentru a se face bine.
Mai mult decât atât, de-a lungul vieții sale, Stephan Pelger a fost înconjurat de o mulțime de prieteni și persoane care îl apreciau cu adevărat pentru ceea ce este. Chiar și așa, această boală cumplită de care suferea, l-a făcut să nu își mai dorească să facă parte din această lume.
În urma sa au rămas prietenii, vizibil îndurerați de pierderea suferită. Printre aceștia se numără și Tania Budi, care avea o relație de prietenie de-a dreptul specială cu regretatul designer.
Tania Budi nu poate să treacă peste moartea lui Stephan Pelger
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Chiar dacă Stephan Pelger s-a stins din viață, amintirea lui va fi veșnic vie în sufletele celor care l-au cunoscut. Astfel, Tania Budi recunoaște că îi este foarte greu fără bunul său prieten, Stephan Pelger și se gândește mereu la el. Pe cei doi i-a legat o prietenie strânsă de 20 de ani.
Mai mult decât atât, durerea este atât de mare pentru fostul model încât nu își dorește să retrăiască acel moment în care a aflat că bunul său prieten s-a stins din viață, iar de aceea refuză să mai vorbească despre nefericitul eveniment.
Tania Budi: „ Mă gândesc la el zilnic, încă. Mi-a fost greu, foarte greu. Era un om tare cald și bun și drag sufletului meu .”
Reporter: „Ai apucat să vorbești cu el înainte de evenimentul respectiv?”
Tania Budi: „ Nu mai vorbesc despre asta, te rog !”, a spus Tania Budi pentru cancan.ro.
Care era visul cel mai mare al lui Stephan Pelger
''Visul copilăriei mele era să am un adapost pentru căței, pentru animale în general. Sunt singur în casa aia, dar în același timp nu-s singur pentru că casa mea mereu a fost o casă deschisă, cred că în fiecare zi vine cineva, chiar dacă este pentru 5 minute, la o cafea.
