Maria Cârneci a povestit despre regretatul ei soț și ce ar dori să îi transmită acum.
Maria Cârneci, una dintre cele mai îndrăgite artiste de muzică populară din țară, a trecut prin numeroase pierderi în familie, așa că aceasta a rămas și fără singurul frate, dar și fără soțul cu care a împărțit totul ani de zile.
Cum a fost căsnicia Mariei Cârneci cu regretatul ei soț
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Maria Cârneci a povestit, în cadrul emisiunii Cu ai mei, realizată de Iuliana Tudor, despre cum a fost căsătoria cu soțul ei și cum s-au înțeles din priviri de fiecare dată, chiar dacă au existat și mici certuri.
„Pentru mine, în anii cât am fost căsătorită, că alte căsătorii nu am avut, ne mai ciondăneam, că era tipul de om care știa să reacționeze și la o glumă, pentru că mergea cu mine, vedea și el, auzea tot felul de lucruri hazlii, chiar și la un banc pe care îl spuneam se amuza.
Niciodată nu m-ar fi refuzat la ceva. Dacă nu ieșea ceva, spunea „Lasă, Mari.” Nu că suntem noi modelele pământului, ne-am înțeles și când am câștigat și când am pierdut. A fost jumătatea sufletului meu, a fost atât de manierat și de educat, nu l-am văzut nici pe el, nici pe socru beți, măcar piliți. Niciodată. Așa era maniera lui. Râdea. Ne mai distram. Nu are cum să iasă din suflet. Îi simt lipsa, normal.
Ai un prieten de 10, 20 de ani și tot îi simți lipsa sau ți-e greu să-l uiți. Pentru mine, ca om în viață, cea mai mare durere sufletească, nu e nicio palmă, pumn, ci dezamăgirea primită de la oameni. După moarte e cea mai mare durere din suflet. Nu am avut dezamăgiri de la familie sau de la soț. Circulă sânge prin vene, nu ciment. La 66 de ani s-a întâmplat cu el.”,
Ce i-ar transmite Maria Cârneci regretatului ei soț
Maria Cârneci a vorbit și despre ce i-ar transmite acum regretatul ei soț și cum erau momentele alături de nepoatele sale. Petrecea timp cu ele chiar și după ședințele de chimioterapie și nu le arăta niciodată durerea. „Eu l-aș întreba de ce a plecat. De ce ne-a lăsat. Atât de mult iubea fetițele. Venea de la ședințele de chimioterapie și ținea una pe un picior, una pe un picior și fetițele îmi spuneau mie „mamia” și lui „tatia.” Atât era de delicat, încât nu le spunea că după ședințele alea de chimioterapie ești terminat, amețit și venea și cu perfuzie acasă. Atât de delicat era încât nu le spunea la fetițe, decât le punea la telefon desene. Cât s-ar fi bucurat. Mamaia și tataia au apucat-o pe cea mare, nici ei nu aveau fete, ca mine, doar un băiat. Câtă fericire ar fi la bunici sau la soțul meu să le vadă pe cele mici.”, a mai spus Maria Cârneci.
