O stii pe Mirela Zetea din show-urile "Mondenii" in care interpreteaza personaje precum "Elena Udrea", "Prodanca" sau "Andreea Marin".
Jurnalistii de la Adevarul au stat de vorba cu actrita despre pasiunea ei pentru balet, despre scoala si inceputurile ei in actorie.
Pana la celebritate – un arc peste timp: ai facut balet de la 4 ani. Iti placea?
Da, pana m-a plictisit. Am facut la Teatrul "Rapsodia Romana". Pentru ca ma uitam la televizor la balet si ma fascinau fetele acelea care stateau in poante, am inceput sa merg si eu prin casa, pe varfuri, si sa ma invart ca ele.
Mama a zis ca "poate o fi ceva" si m-a dat la balet. Am facut vreo trei-patru ani de balet, pana cand am simtit ca nu mai e de mine. Eu deja ma consideram foarte buna, credeam ca sunt cea mai buna balerina din tara – copilarii din astea. Nu mai voiam sa fac aceleasi miscari repetitive, voiam un tutu... Asa ca am renuntat. Am inteles mai tarziu ca acolo era munca destul de serioasa, nu ce visam eu pe atunci – sa fiu direct pe scena.
Ai intrat la scoala cu cateva luni inainte de Revolutie. Ce mai tii minte de atunci?
Foarte multe lucruri, desi nu intelegeam prea bine ce se intampla. Chiar atunci, in febra evenimentelor, tin minte ca ma uitam cu parintii mei la televizor si simteam un soi de panica. Vedeam lume multa, agitatie. Eram speriata. Si stiu ca luasem un pumn de sare in mana pentru ca ma gandeam ca, daca intra cineva peste noi in casa, eu sa ii arunc repede cu sare in ochi.
Eram atat de naiva! Consideram ca asa o sa-mi apar casa si familia. Altfel, tatal meu a iesit in strada atunci si mi-a ramas in minte ceva ce mi-a spus mai tarziu: "Am vazut cum murea cineva langa mine". M-a cutremurat asta pentru ca intelegeam ca nu era ca atunci cand cineva moare de-o boala sau de batranete, ci din sacrificiu. Mama, la fel, era o curajoasa pe atunci. Avea obiceiul sa spuna mereu bancuri, inclusiv din acelea "periculoase", referitoare la sistem.
Stia mii! Dar a avut norocul ei si n-a patit nimic
Cum au fost primii ani de scoala?
Am intrat la scoala cu o responsabilitate pe care atunci nu o constientizam. Dar asa a fost si la liceu, si la facultate. Eram educata in felul acesta: ca trebuie sa invat, sa iau note bune si sa nu cumva sa raman corijenta!
Iti faceai prieteni greu?
Cred ca aveam un soi de bariera a mea – si inca o am – de a ma
deschide in fata oamenilor. De a fi foarte sociabila, foarte draguta. Simteam ca exista o etapa a unei prietenii, aceea de cunoastere, pe care nu trebuie sa o sari. Si, pentru ca nu ma faceam remarcata din prima, eram mai retrasa. Nu ma certam cu nimeni – mai putin odata, cand m-am enervat pe o colega de-a mea care tot spunea lucruri despre mine si am aruncat cu un caiet spre ea, fara sa ma uit exact unde dau.
Si am nimerit-o fix in cap! Dar sensibilitatea aceasta a mea se manifesta in foarte multe feluri. De pilda, la lucrari de control, nu ma descurcam foarte bine pentru ca ma blocam. Aveam ganduri paralele si, in loc sa-mi vad de treaba mea si sa ma concentrez pe ce trebuie sa fac, ma gandeam la cu totul altceva. Aveam o frica teribila de esec.
S-a ameliorat teama asta pe parcurs?
Cred ca de prin clasa a VIII-a a inceput sa fie mai bine.
Fiind asa emotiva, profesorii cu care faceam meditatii imi ziceau ca ar trebui sa ma duc la un liceu mai de cartier, mai prost, asa, ca altfel n-o sa intru. Imi ziceau: "Nu merge, Mirela!". Ei, eu m-am ambitionat foarte tare atunci. Mi s-a parut nedrept. Cum sa nu pot sa intru la un liceu bun? M-am mobilizat si am reusit sa am o medie pentru un liceu bun, Colegiul National "I.L.
Caragiale".
Cat de importanta ti-a fost facultatea? Nu poti sa fii actor si fara ea?
Probabil ca poti. Pentru mine a fost vitala. Eu am invatat meserie si nu m-am oprit dupa terminarea ei. Mi-a dat o baza stabila si de la ea am plecat mai departe construind, cum spune Cehov, forme noi. La facultate inveti meserie. Ce sa faci si ce sa nu faci: si tehnici de mimica, dar si cum sa cazi cu scaunul. In plus, aici mi-am facut prieteni cu care acum lucrez si de la care am invatat enorm. Noi ne-am crescut unii pe altii, eram si suntem o echipa. Iti dai seama, stateam cate 12 ore la scoala si ajungeam sa impartasim anumite momente foarte intime, pe care alte meserii poate ca nu le ofera. Am creat legaturi foarte puternice.
Interviul complet poate fi citit pe adevarul.ro.
Jurnalistii de la Adevarul au stat de vorba cu actrita despre pasiunea ei pentru balet, despre scoala si inceputurile ei in actorie.
Pana la celebritate – un arc peste timp: ai facut balet de la 4 ani. Iti placea?
Da, pana m-a plictisit. Am facut la Teatrul "Rapsodia Romana". Pentru ca ma uitam la televizor la balet si ma fascinau fetele acelea care stateau in poante, am inceput sa merg si eu prin casa, pe varfuri, si sa ma invart ca ele. Mama a zis ca "poate o fi ceva" si m-a dat la balet. Am facut vreo trei-patru ani de balet, pana cand am simtit ca nu mai e de mine. Eu deja ma consideram foarte buna, credeam ca sunt cea mai buna balerina din tara – copilarii din astea. Nu mai voiam sa fac aceleasi miscari repetitive, voiam un tutu... Asa ca am renuntat. Am inteles mai tarziu ca acolo era munca destul de serioasa, nu ce visam eu pe atunci – sa fiu direct pe scena.
Ai intrat la scoala cu cateva luni inainte de Revolutie. Ce mai tii minte de atunci?
Foarte multe lucruri, desi nu intelegeam prea bine ce se intampla. Chiar atunci, in febra evenimentelor, tin minte ca ma uitam cu parintii mei la televizor si simteam un soi de panica. Vedeam lume multa, agitatie. Eram speriata. Si stiu ca luasem un pumn de sare in mana pentru ca ma gandeam ca, daca intra cineva peste noi in casa, eu sa ii arunc repede cu sare in ochi. Eram atat de naiva! Consideram ca asa o sa-mi apar casa si familia. Altfel, tatal meu a iesit in strada atunci si mi-a ramas in minte ceva ce mi-a spus mai tarziu: "Am vazut cum murea cineva langa mine". M-a cutremurat asta pentru ca intelegeam ca nu era ca atunci cand cineva moare de-o boala sau de batranete, ci din sacrificiu. Mama, la fel, era o curajoasa pe atunci. Avea obiceiul sa spuna mereu bancuri, inclusiv din acelea "periculoase", referitoare la sistem. Stia mii! Dar a avut norocul ei si n-a patit nimic
Cum au fost primii ani de scoala?
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
Am intrat la scoala cu o responsabilitate pe care atunci nu o constientizam. Dar asa a fost si la liceu, si la facultate. Eram educata in felul acesta: ca trebuie sa invat, sa iau note bune si sa nu cumva sa raman corijenta!
Iti faceai prieteni greu?
Cred ca aveam un soi de bariera a mea – si inca o am – de a ma deschide in fata oamenilor. De a fi foarte sociabila, foarte draguta. Simteam ca exista o etapa a unei prietenii, aceea de cunoastere, pe care nu trebuie sa o sari. Si, pentru ca nu ma faceam remarcata din prima, eram mai retrasa. Nu ma certam cu nimeni – mai putin odata, cand m-am enervat pe o colega de-a mea care tot spunea lucruri despre mine si am aruncat cu un caiet spre ea, fara sa ma uit exact unde dau. Si am nimerit-o fix in cap! Dar sensibilitatea aceasta a mea se manifesta in foarte multe feluri. De pilda, la lucrari de control, nu ma descurcam foarte bine pentru ca ma blocam. Aveam ganduri paralele si, in loc sa-mi vad de treaba mea si sa ma concentrez pe ce trebuie sa fac, ma gandeam la cu totul altceva. Aveam o frica teribila de esec.
S-a ameliorat teama asta pe parcurs?
Cred ca de prin clasa a VIII-a a inceput sa fie mai bine. Fiind asa emotiva, profesorii cu care faceam meditatii imi ziceau ca ar trebui sa ma duc la un liceu mai de cartier, mai prost, asa, ca altfel n-o sa intru. Imi ziceau: "Nu merge, Mirela!". Ei, eu m-am ambitionat foarte tare atunci. Mi s-a parut nedrept. Cum sa nu pot sa intru la un liceu bun? M-am mobilizat si am reusit sa am o medie pentru un liceu bun, Colegiul National "I.L. Caragiale".
Citește și: Câți copii are, de fapt, Leonard Doroftei. Cu ce se ocupă aceștia și ce studii au făcut. Fiul cel mare a ajuns milionar- kanald.ro
Citește și: Elena a plecat de acasă și nu s-a mai întors! Femeia de 53 de ani din Vâlcea ar fi vrut să-și pună capăt zilelor- stirilekanald.ro
Cat de importanta ti-a fost facultatea? Nu poti sa fii actor si fara ea?
Probabil ca poti. Pentru mine a fost vitala. Eu am invatat meserie si nu m-am oprit dupa terminarea ei. Mi-a dat o baza stabila si de la ea am plecat mai departe construind, cum spune Cehov, forme noi. La facultate inveti meserie. Ce sa faci si ce sa nu faci: si tehnici de mimica, dar si cum sa cazi cu scaunul. In plus, aici mi-am facut prieteni cu care acum lucrez si de la care am invatat enorm. Noi ne-am crescut unii pe altii, eram si suntem o echipa. Iti dai seama, stateam cate 12 ore la scoala si ajungeam sa impartasim anumite momente foarte intime, pe care alte meserii poate ca nu le ofera. Am creat legaturi foarte puternice.
Interviul complet poate fi citit pe adevarul.ro.
