Maia Morgenstern a făcut o serie de declarații legate de copilăria sa și cum a au afectat-o lipsurile materiale.
Maia Morgenstern este una dintre cele mai apreciate actrițe de la noi din țară, care de-a lungul carierei sale a reușit să intre la inima publicului prin intermediul talentului său actoricesc, dar și a felului său de a fi.
Astfel, până la cei 61 de ani pe care îi are, actrița a trecut prin numeroase evenimente, unele pozitive, altele mai puțin fericite, dar toate acestea au ajutat-o în procesul său de formare ca om și ca artist, reușind să facă față cu brio tuturor încercărilor la care a fost supusă de-a lungul vieții.
Maia Morgenstern, dezvăluiri dureroase despre copilăria sa
Citește și: Eu sunt Maia: o biografie excepțională a Maiei Morgenstern
În cadrul unui interviu acordat recent, actrița a povestit despre parcursul său profesional, cum a ajuns în lumea teatrului, dar și lipsurile materiale pe care le-a întâmpinat de-a lungul copilăriei.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
Astfel, actrița a mărturisit că deși a crescut într-o familie care i-a dăruit întrutotul toată atenția, grija și afecțiunea ei, în perioada copilăriei cel mai greu i-a fost să treacă peste lipsurile materiale, care și-au pus amprenta asupra dezvoltării sale, dar care au ajutat-o să vadă viața într-un alt mod.
„Am avut o copilărie complicată, marcată de lipsuri, de nevoi. Niciodată spirituale, niciodată culturale, niciodată la nivel de cunoaștere, de atenție, de căldură, de îngrijire, de energie, de timp și de atenție, pe care părinții mei, familia mea mi-au dăruit-o.
Lipsuri materiale, evident. Îmi doream tot felul de chestii. Muream de ciudă când cei de-o seamă cu mine, colegii mei, aveau un sandwich mai bun ca al meu, sau un costum de jeans, sau bentiță față de cum aveam eu. Sufeream, îmi era ciudă și mă burzuluiam. Nu aveam televizor. Tata nu îngăduia televizor acasă. Asta mi-a permis să citesc mai mult. Nu am fost un copil care să citească ușor, să fiu un geniu.
S-au luptat cu mine mult. De ce să citesc eu când adoram să-mi citească mama? Adoram vocea mamei și felul în care citea. O adoram. Învățam pe dinafară ce îmi citea mama. Apoi stăteam cu ochii în carte și ”citeam”, însă uitam să dau pagina. Tata a fost cel care a stat acasă prin forța lucrurilor. Mama mergea la muncă, era informatician. Unul dintre primii informaticieni ai țării acesteia, în 1970, când s-a înființat Institutul ICI.
Odată, am făcut o boală a copilăriei și tata îmi citea, și mă păzea să nu mă scarpin, iar el, la un moment dat, a obosit și am citit singură. Și, de atunci, cineva nu s-a mai oprit. Și evadez în lectură.... Ce jocuri aveam, dar tot timpul aveam ce să fac. Cum aș fi făcut să termin lecțiile mai repede. Fără mama, nu puteam să fac lecții.
Maia Morgenstern, amintiri prețioase cu părinții săi
Citește și: Maia Morgenstern se retrage: "E vremea. Muncesc de peste patruzeci de ani"
Tot în cadrul aceluiași interviu, vedeta a avut numeroase cuvinte de laudă la adresa părinților săi, care au reușit să suplinească lipsurile materiale prin grija și atenția pe care i-au acordat-o. Mai mult decât atât, actrița a fost îndreptată încă de mică spre lumea teatrului, datorită spectacolelor la care participa în mod regulat alături de părinții săi.
„Teatrul radiofonic ascultam și a dezvoltat în mine fantezia, imaginația. Nu vedeam și trebuia să creez în imaginație castele, plajă, etc. În fața blocului, pe străduțe, jucam șotronul, „de-a v-ați ascunselea", cățăratul prin pomi, julitul genunchilor, pe timpul verii. Vara, în special. „Baba oarba", „ursul doarme", tot felul de jocuri ale copilăriei, cu cântecele, cu alegeri. „Am pierdut o batistuță", jocuri de atenție, în care alergai și erau de mișcare și atenție. Săream coarda. Era un exercițiu fizic foarte bun, cu figuri, cu picioarele încrucișate, etc. Era jocul „țările". Ne adunam mulți copii și jucam cu o minge. Fiecare eram numit după o țară. Foarte viu, antrenant, joc de mișcare. Cel mai mare vis în copilărie: îmi doream păpuși. Să fie multe! Eram de o lăcomie fără margini. Tata îmi domolea lăcomia. Când primeam câte o păpușă, o tundeam, îi căutam mecanismul. Idealul era să facă mama. Să le desenez, machiez, să le fac gene, să le tai unghiile și le tăiam degetele cu totul și, apoi, voiam altă păpușă. Voiam să merg la Gradina Botanică. Era unul din visurile mele. La mare, și în timp de iarnă. Copilăria mea mi-a fost marcată de lipsuri serioase, iar părinții încercau să suplinească cu mersul la teatru sau cinemateca. Am fost la cinematecă de când eram foarte mică. Prietenii de familie spuneau că mă chinuiesc. Dar eu înțelegeam. Mi-am dorit foarte mult să am copii, pentru că, în copilărie, nu am avut frați. Mi-am dorit un animăluț, un cățel. Acum, nu am timp și atenție”, a mai spus Maia Morgenstern.
