Mitică Dragomir a avut o copilărie greu încercată de soartă.
Mitică Dragomir este unul dintre cei mai cunoscuți oameni ai fotbalului românesc. În vârstă de 77 de ani, fostul fotbalist a ajuns să aibă parte de o carieră de succes și o situație financiară prosperă. Cu toate acestea, înainte să ajungă în acest punct în care își poate permite tot ceea ce își dorește, Mitică Dragomir a fost nevoit să treacă peste numeroase greutăți.
Invitat în cadrul unei emisiuni, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal a vorbit despre copilăria sa și despre greutățile prin care a trecut.
Mitică Dragomir, un copil exploatat pentru muncă
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
Pe vremea respectivă, majoritatea copiilor erau puși încă de mici la muncile câmpului. Acest lucru s-a întâmplat și cu Mitică Dragomir, care a fost nevoit încă din copilărie să muncească pe câmp și la animale. Acest lucru l-a determinat pe fostul fotbalist să plece de acasă la vârsta de 14 ani, fugind de muncă.
„ Nu am avut copilărie, doar muncă. De aceea am și fugit de acasă la 14 ani. Când se lumina, treci la animale. La 5 eram la animale. Seara cădeam lat. N-am să uit toată viața și nu pot să le spun la nepoți pentru că ei nu cred. Aveam un dud în curte și îmi era o foame că veneam cu vacile de la păscut, alergam pe acolo și cu copiii. Mai mâncam eu măcriș, ce găseam pe câmp pe acolo, sau porumb copt. Îmi era o foame și când veneam acasă mă urcam în dudul ăla, mâncam o burtă de dude. După aceea, făcea mama mămăligă, în fiecare seară făcea mămăligă. Pâine făcea doar o dată pe săptămână. Mâncarea de bază era mămăligă cu brânză, cu lapte și cu ouă în tigaie. ”, a povestit Mitică Dragomir.
Mitică Dragomir, despre relația cu tatăl său
Pe lângă faptul că a avut o copilărie marcată de griji, Mitică Dragomir a povestit că nu a avut nici o relație apropiată cu tatăl său.
„ N-am prea fost în relații așa bune cu tata. Tata era o fiară de om. M-a învățat multe lucruri. De exemplu, aveam o vie și mă punea să păzesc via. Noi aveam struguri din astea din care făceai vin, nu erau buni de mâncat, dar vecinii aveau niște struguri din ăia de viță nobilă. Eu normal că mă duceam la vecini. Ăia bineînțeles că vedeau că toată lumea grebla via ca să vadă urmele. Ăia vedeau urmele mele și veneau și îi spuneam lui tata .”, a mai spus Mitică Dragomir.
