Actrița a traversat momente de coșmar după ce a stat în comă luni bune, la vârsta de doar trei ani. Iată ce a declarat Tania Popa!
Tania Popa se numără printre cele mai cunoscute și apreciate actrițe de la noi din țară. Vedeta a devenit cunoscută datorită talentului și umorului desăvârșit de care a dat dovadă la fiecare apariție a sa pe scenă. În urmă cu puțin timp, actrița a avut un moment de sinceritate în care a făcut dezvăluiri șocante despre copilăria sa.
Tania Popa a fost la un pas de o mare tragedie
Tania Popa nu-și mai amintește amănunțit toate întâmplările deoarece, din spusele acesteia, are memorie selectivă și preferă să își amintească doar lucrurile importante din prezent. Pe canalul de YouTube „TheXclusive”, vizibil emoționată, vedeta s-a reîntors în timp și a povestit o amintire cutremurătoare.
La o vârstă extrem de fragedă, aceasta a plecat într-o vacanța cu familia sa care, din nefericire, a fost una traumatizantă.
Astfel, în perioada în care Tania avea vârsta de doar trei ani, aceasta a plecat alături de părinții și sora sa într-un centru de relaxare, deoarece sora ei era nevoită să urmeze un tratament, dar și familia ei să se bucure de relaxare. Într-una din zile, aceștia s-au dus să se plimbe prin pădure, moment în care Tania a căzut pe un cuib de viespi, și nimic nu a mai putut să o salveze de înțepăturile insectelor.
Cu toate astea, tatăl ei a reușit să fugă cu ea prin pădure, însă corpul Taniei începea să cedeze.
Din acest motiv, actrița a stat câteva luni în comă și nimeni nu îi dădea șanse mari de supraviețuire, deoarece aceasta era mult prea fragilă pentru înțepăturile viespilor. Însă, o minune a făcut ca Tania Popa să își revină și să le readucă zâmbetul pe buze familiei sale îndurerate.
”Eu cu părinții mei și cu sora mai mare eram la un sanatoriu unde se făceau tot felul de tratamente, eram acolo pentru sora mea, la tratament.
Ne plimbam prin pădure și asta e ultima imagine: cum noi mergem la vale prin acea pădure, după care mi se rupe filmul. Am alunecat și am căzut cu fundul într-un cuib de viespi sălbatici și am deranjat. Și tot acel cuib de viespi m-a înțepat continuu, continuu până când am cedat, probabil cu capul. Știu din poveste că ai mei nu puteau să dea viespile jos de mine, le dădeau cu mâinile jos și ele urcau.
Atunci taică-miu m-a luat în brațe și a început să fugă prin pădure, printre tufișuri, dar a fost cam târziu, probabil pentru creierul meu. Pentru cât eram eu atunci a fost mult prea mult, m-am făcut cât un balon roșu, toate înțepăturile alea și-au spus efectul și am fost în comă un pic, câteva luni. Nu credeau că o să rezist pentru că era destul de grav, eram prea mică, probabil dacă eram mai mare, poate ar fi fost altfel, dar creierul meu nu a știut să gestioneze acel incident”,