Dani Oțil a vorbit despre cea mai grea perioadă din viața lui.
Dani Oțil este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați prezentatori TV de la noi din țară. Acesta se bucură de un succes considerabil, atât din punct de vedere personal, cât și profesional, fiind de mulți ani în lumina reflectoarelor și reușind să obțină simpatia publicului prin intermediul felului său de a fi, carismatic și cu simțul umorului.
Cu toate acestea, puțini sunt cei care știu că ascunde o mare durere în suflet, cauzată de lipsurile materiale pe care le-a avut în copilărie.
Dani Oțil, mărturisiri dureroase despre copilăria sa
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Invitat în cadrul podcastului lui Iusti Fudulu, Dani Oțil a vorbit despre perioada dificilă prin care a trecut în copilărie, din cauza lipsurilor materiale.
„ Eu tot timpul am fost înconjurat de oameni mai bogați. Aici mă refer strict la bani. Acum o să ziceți că banii nu contează. Când eu nu mă duc la reuniunea de terminare a clasei a X-a pentru că nu am adidași, toți sunt deteriorați în vârf de la fotbal, joacă sau chiar mi se vede degetul... Mi-aduc aminte că am stat la gratiile școlii, știu exact, școala mică, în curte, unde am învățat să mă dau pe role, role roz că atâta am primit de la un unchi, care aducea haine de la ajutoare... Eu am avut role roz! M-am dus special să mă dau cu role roz, să stau la gratii, să-i văd pe colegii mei care dansau și care mâncau șendvișurile alea cu brânză rasă. Nu m-am dus la reuniune pentru că nu aveam încălțări. Îmi era rușine. ”, a povestit Dani Oțil.
Dani Oțil s-a confruntat cu lipsurile materiale
În momentul de față, Dani Oțil își permite tot ceea ce își dorește. Prezentatorul are o familie frumoasă, fiind foarte mândru de soția sa, Gabriela Prisăcariu și de fiul lor, Tiago. Astfel, vedeta a muncit foarte mult pentru a ajunge în punctul în care se află în prezent și pentru a se asigura că fiul său nu se va confrunta cu lipsurile pe care el le-a trăit în copilărie.
„Îmi juram că o să am bani să îmi cumpăr în fiecare zi o ciocolată. Îmi luam o dată la lună sau la două luni, din ce mai ciuguleam de la mama, strângeam și îmi luam o ciocolată. Acum gândiți-vă că o ciocolată este un nimic pentru un copil. El poate să aibă sertarul cu ciocolată. Dar eu mi-am jurat că o să o am și acum mă gândesc «Bă, fii-miu n-o să plângă nicio vitrină la geam». Bă, plângeam cu lacrimi. Nu e normal. Nu mai eram copil, aveam 15-16 ani. Corpul meu cerea ciocolată că mă antrenam, mergeam la handbal, mergeam la karate, voiam să mănânc dulce și nu aveam și mâncam pâine cu miere. Sau îmi făceam înghețată într-o cană primită de la o pomană. Într-o cană din aia, îmi făceam lapte cu cacao, o puneam la congelator și aia era înghețata. Ea n-avea stare de înghețată niciodată. Era ori bocnă, ori lichidă. Eu nu vreau ca copilul meu să nu aibă înghețată ca să plângă într-un geam. ”, a mai spus Dani Oțil în cadrul podcastului lui Iusti Fudulu.
