Constantin Enceanu a dezvăluit câteva aspecte legate de pierderea mamei sale, în emisiunea “40 de întrebări cu Denise Rifai”.
Constantin Enceanu este un interpret de muzică populară foarte apreciat de nenumărate persoane. În ediția în care a fost invitat la emisiunea “40 de întrebări cu Denise Rifai”, acesta a dezvăluit câteva aspecte legate de viața sa personală, printre care se află și trecerea în neființă a mamei sale.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Care sunt regretele lui Constantin Enceanu în ceea ce o privește pe mama sa
Recent, interpretul de muzică populară, Constantin Enceanu, a fost invitat în cadrul emisiunii “ 40 de întrebări cu Denise Rifai ”, acolo unde a dezvăluit câteva amănunte legate de momentul în care mama sa a trecut în neființă, dar și cât de greu i-a fost
Denise Rifai: Pe cine ați fost mai supărat, pe Dumnezeu sau pe mama?
Constantin Enceanu: Nu... am fost... în momentele alea normal, am fost supărat pe Dumnezeu că mi-a luat-o de lângă mine, era sprijinul meu, orice chestie cu mama o vorbeam, orice lucru pe care mi-l doream, la mama mergeam și o rugam să mă ajute. A făcut tot posibilul ca eu să fiu un copil fericit și să am tot ceea ce-mi doresc. Îmi aduc aminte că atunci când am plecat pe drumul ăsta și mergeam la concursuri și la festivaluri, nu aveam costumul tradițional. S-a zbătut, s-a agitat, a plecat cu căruța cu cai pe iarnă, pe viscol, să-mi facă rost de pieptar, să-mi facă rost de cămăși. Foarte supărat am fost pe soartă că mi-a luat-o pe mama așa de tânără.
Am fost într-o oarecare măsură supărat pe ea pentru că îi spuneam să lase munca mai ușor, să aibă grijă mai mult de ea, să nu mai meargă la munca câmpului, să țină un regim. Aici am condamnat-o un pic, n-a avut grijă de dânsa, a avut mai mult grijă de noi, a avut mai mult grijă de familie, de animale, pentru că aveam animale foarte multe și pe dânsa s-a lăsat pe ultimul loc. Oarecum cred eu că vina e împărțită, jumătate pentru mama, jumătate pentru Cel de Sus. Mi-aș fi dorit, mi-aș fi dorit să o am în viață, mi-aș fi dorit și la vârsta asta să o știu așa în bătătură, pentru că nu-ți imaginezi ce înseamnă să te duci acasă, la casa părintească, să nu te aștepte nimeni, să nu-ți deschidă poarta nimeni și acolo să te simți ca un străin. E dureros!