Laurențiu Duță a sărbătorit recent împlinirea vârstei de 47 de ani și afirmă că își mai dorește nimic. El se simte recunoscător pentru a doua șansă primită în viață, după ce a fost la un pas de moarte.
Tatăl său a fost cel de la care Laurențiu Duță a moștenit pasiunea pentru muzică. Încă de când avea 8 ani el visa să devină un celebru artist și să aibă o mulțime de fani care îl iubesc, precum idolul său, Michael Jackson.
La vârsta de 14 ani, Laurențiu își câștiga bani din muzică, interpretând diferite piese într-un bar situat la marginea mării. Mai târziu, prin coincidență sau noroc, el avea să-i cunoască pe Mihai și Viorel, iar împreună, cei trei au reușit să devină personalități remarcabile în lumea muzicală și să lase o amprentă puternică în istoria acestei industrii.
Laurenţiu Duţă era să-şi piardă viaţa, în urma unui traumatist cranian
Fără ajutorul unui medic care l-a salvat de la moarte, Laurenţiu Duţă nu ar fi ajuns niciodată acolo unde este astăzi. Totul s-a întâmplat după ce, la vârsta de 6 ani, el a suferit un accident banal care ar fi putut să-i pună viața în pericol. În timp ce părinții săi își petreceau timpul plângând la spital și se pregăteau pentru ce era mai rău, intervenția medicală a fost esențială pentru a-i salva viața lui Laurențiu.
După ce a fost salvat, și-a urmat visul și a devenit un nume important în industria muzicală, fiind recunoscut atât ca producător, cât și ca membru al trupei 3SE. A fost susținut necondiționat de părinții săi, iar acum și-a făcut un nume greu în domeniu, datorită anilor de muncă depuși.
Laurenţiu Duţă a spus că nu are prea multe regrete în viaţă, dar îşi doreşte să aibă un hit internaţional.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Deşi a avut ceva succes cu câteva piese de-ale Elenei Gheorghe prin Spania, Olanda. El a avut succes în România şi nu are alte regrete majore în afară de faptul că mama sa nu mai este în viaţă şi nu îi poate spune "la mulţi ani" în ziua sa de naştere.
„Orice om poate mai are mici regrete. Poate faptul că nu am avut un hit internaţional. De fapt, am avut ceva succes cu câteva piese de-ale Elenei Gheorghe prin Spania, Olanda, dar mă refer la acel succes, acela mare, top 3 sau number one în alte ţări. În schimb, aici în România, toate au mers foarte bine. În rest, regrete majore nu am. Ar mai fi un regret şi anume că astăzi mama nu este alături de mine, ea s-a stins din viaţă acum şase ani. De obicei ea mă suna la ora 4.00 să-mi spună „la mulţi ani” pentru că atunci m-a adus pe lume.”, a spus artistul.
Cum era artistul în copilărie
Artistul a povestit despre perioada copilăriei sale petrecute în orașul Năvodari, în timpul construcției de blocuri noi. El și prietenii săi făceau multe năzbâtii și se aventurau pe șantier, cu toate că au avut și accidente, inclusiv două traumatisme craniene.
„Nu ştiu dacă eram neapărat trăsnit, eram ca orice băiat, mai năzdrăvan. Eu am prins perioada când tot Năvodari-ul era în construcţie, se construiau blocuri noi şi plecam cu cheia la gât pe coclauri, pe câmpuri, la furat de porumb. Cutreieram lanurile de porumb atunci când era porumbul bun de fiert. Mergeam pe şantier şi făceam numai prostii pe acolo. Ne urcam pe toate schelele. Am avut şi două accidente destul de nasoale, două traumatisme craniene, unul chiar din cauza asta. Era un bloc în construcţie, m-am urcat pe macara la vreo doi, trei metri şi am căzut. Am avut un traumatism cranian destul de urât, după aia încă unul, am cam fost la limită după amândouă”, a mai spus artistul, potrivit Fanatik.
Cum s-au comportat părinții cu Laurențiu
Laurențiu a suferit două traumatisme craniene în copilărie, unul fiind foarte grav și aproape i-a pus viața în pericol. În urma acestui eveniment, medicii au sfătuit părinții să nu pună presiune pe ell și să îl lase să facă ceea ce îi place. Acest lucru i-a permis artistului să se concentreze mai mult pe pasiunea sa, muzica, și să se dezvolte în acest domeniu.
„Din cauza faptului că am avut acele incidente, nu au fost deloc exigenţi. Am avut un traumatism cranian din care am scăpat la mustaţă. Am fost la un pas să-mi pierd viaţa, aveam doar 6 ani atunci. M-a salvat până la urmă un medic din Bucureşti care venise în Constanţa pentru un schimb de experienţă parcă. Acel doctor m-a operat şi am scăpat. Din cauza acelui traumatism, mă umflasem la cap foarte mult. Arătam, îmi povesteau părinţii mei, fix ca un înecat după multe zile de stat în apă. Medicii nu-mi dădeau prea multe şanse. Părinţii mei plângeau, se pregăteau de ce era mai rău, dar până la urmă am fost salvat.Doctorii le-au spus atunci părinţilor să nu mă forţeze cu şcoala, cu nimic, să mă lase să fac ce vreau. Ăsta a fost, cu ghilimelele de rigoare, norocul meu. Părinţii mei, nepunând presiune pe mine să fiu cel mai bun la toate materiile, m-au lăsat să fac cât pot. Şi atunci am avut culoar liber să mă concentrez mai mult pe pasiunea mea, muzica. Deci nu erau exigenţi din punctul ăsta de vedere. Tatăl meu a devenit mai exigent cu mine, dar abia când a văzut potenţialul meu şi a simţit că pot să fac mai mult din muzică”, a mai adăugat artistul.