Povestea cutremurătoare de dragoste a anului! De la agonie, la extaz
O poveste de dragoste reală, istorisită chiar de protagonista ei, îţi va schimba viaţa! Răsturnări de situaţie, drame, mister, o aură de misticism, o pasiune vecină cu nebunia şi un final exploziv şi cu totul neaşteptat...
" Pe Vlad l-am iubit ca o nebună. A fost o dragoste de copii fără griji, cu mers prin frunze uscate toamna, în parc, săruturi pasionale pe bancă şi ore chiulite de la liceu.
De atunci, vrând nevrând, am învăţat să trăiesc fără el. Îi simţeam adesea mirosul, îi simţeam chiar şi atingerea într-o simplă adiere de vânt şi nu m-am mai plimbat niciodată toamna, prin parc.
Am iubit, ba chiar de mai multe ori. Mi-am întâlnit sufletul pereche în fiecare vară, în Vama Veche, ba uneori chiar şi de două ori pe vară. Evitam sufletele pereche cu numele Vlad… parcă încă mă ustura acest apelativ.
M-am şi logodit, de vreo două ori, tot cu două suflete pereche. N-a ţinut prea mult, dar am păstrat de fiecare dată inelele de logodnă. Bine, a doua logodnă s-a lăsat şi cu un tatuaj infantil pe gamba dreaptă, transformat după despărţire într-un fluture 3D absolut spectaculos, care mă obliga să merg la sală şi să nu mă ingraş,
pentru a-i menţine zveltă iluzoria zbatere din aripi
Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta- catena.ro
Poveste cutremuratoare de dragoste:" Ne-am iubit mult, atât de mult că devenise obişnuinţă..."
Am terminat facultatea in Craiova şi mi-am găsit destul de uşor de muncă în Bucureşti.
Cand m-a cerut de nevastă, am avut un deja-vu. Eram la mare, în Vama Veche. S-a pus în genunchi, pe plajă şi m-a cerut. Pfoaaa, câtă originalitate! Dar îl iubeam şi am acceptat pe loc! Am dat pe gât paharul de gin gol pe jumătate şi ne-am iubit, în ciuda vecinilor care dormeau liniştiţi în cortul alăturat şi nu dispuneau de nicio ţeavă în care să ne bată a reproş.
N-am făcut nunta! Am mers doar la primărie cu părinţii şi câţiva prieteni, apoi am dat o masă la restaurant şi-o petrecere în Centrul Vechi.
Poveste cutremuratoare de dragoste:" Buna, eu sunt Vlad ”
După doi ani am aflat că sunt însărcinată. Nu mi-a picat prea bine vestea, pentru că tocmai fusesem avansată la serviciu şi urma să îmi cunosc noul şef. Canadienii pentru care lucram vânduseră compania unor sârbi care, fireşte, şi-au adus omul de încredere şi l-au numit director general. Încă nu mi se vedea burtica, şi parcă arătam mai bine ca niciodată, lucru ce îmi convenea de minune. Aveam nevoie de o supradoză de încredere în mine, ca să o transmit mai departe şi să fac o impresie bună.
Fustă strâmtă, neagră, lungime regulamentara, cămaşă şi tocuri. M-am admirat scurt în faţa oglinzii, l-am pupat pe Ştefan, care mai lenevea în pat, mi-am luat geanta şi am plecat spre muncă. Când am ajuns, jumătate dintre managerii companiei erau deja în sala în care urma să îl cunoaştem pe noul CEO. M-am aşezat calmă, la locul meu, şi chiar înainte să se deschidă uşa am simţit o adiere de vânt, rece, pe la ceafă. Şi le-am zis de atâtea ori să nu mai pornească aerul condiţionat…
Au intrat în sală întâi o tipă şi un tip, zâmbitori şi protocolari, după care a intrat el. Înalt, şaten cu ochii verzi, frumos, sufocant de frumos. Am simţit că mă scurg pe scaun ca un jeleu lăsat în soare. S-a aşezat în capul mesei şi, într-o română perfecta a spus: “Buna, eu sunt Vlad ”...(continuarea vinerea viitoare, doar pe kfetele.ro)
