Cum a devenit Dieta-Minune publică. Iată povestea de culise
Salut! Mă numesc Anca Bejan, am 37 de ani ș i mă lupt cu kilogramele în plus sau mă zbat pentru ca silueta mea să fie cât mai armonioasă de când mă ș tiu. Mul ț i cunosc povestea mea cu denumirea „Dieta-Minune”. Dar cum de a ajuns această povestea virală pe internet ș i apoi subiect de carte, dezvălui abia acum...
Am fost mereu o persoană mai „împănată”, „pufoasă”, „plinuță” și nimic nu m-a enervat mai mult decât aceste etichetări. Însă am avut și norocul că, pe cât de repede mă îngrășam, de fiecare dată reușeam tot foarte rapid să scap de exces. S-a întâmplat de atât de multe ori, încât sunt aproape sigură că aceasta este vocația mea deosebită. Dar nu despre micile fluctuații de greutate vreau să vă mărturisesc.
Ci despre marea luptă, cea cu obezitatea morbidă. Acum pare relativ ușor să exprim asta, dar vă garantez că nu este. În perioada 2008-2011 m-am îngrășat 60 de kilograme. Cum? Nimic mai simplu! Trăim vremuri în care oferta de alimente ne vine în ajutor să facem asta dacă nu îi acordăm atenția necesară. De ce? Pentru că ajunge un singur declic emoțional care să ne facă să pierdem echilibrul și, iată, sunt cazuri când revenirea pe linia de plutire nu este atât de rapidă și de ușoară pe cât ne-am dori.
Dieta-Minune: Un stil de via ț ă care presupune să mănânci zi de zi la acelea ș i ore
Anca Bejan inainte de a slabi
Spre finalul anului 2011 am fost diagnosticată cu obezitate. Morbidă! Și de aport! În noaptea de trecere spre 2012, la acel Revelion, mi-am propus să fac în sfârșit ceva.
Am început chiar de la 1 ianuarie 2012 să țin o dietă hipocalorică și extrem de restrictivă, după ureche. Am slăbit în cinci luni doar șase kilograme. Mi-am dat seama că acumulez foarte multe frustrări și că în acest ritm îmi va fi greu să pot întrezări luminița de la capătul tunelului. Așa că am decis să cer un ajutor specializat.
Anca Bejan inainte de a slabi
În mai, întâlnirea cu un medic nutriționist care mi-a dezvăluit cele mai importante secrete despre modul de funcționare al organismului a fost revelatoare și mi-a schimbat total viața.
Cu un stil de viață care presupune să mănânci zi de zi la aceleași ore, cu mese din trei în trei ore, astfel încât cina să nu fie mai târziu de 19.00, în primăvara lui 2014 am reușit să revin la greutatea ideală din punctul de vedere al organismului. Am reușit asta în doar doi ani, adică în jumătate din timpul în care m-am îngrășat. Povestea detaliată, publicată inițial incognito pe internet, în iulie 2016, poate fi citită în cartea „Dieta-Minune: Drumul de la 120 la 60 de kilograme ”, lansată în noiembrie 2018, dar și
În perioada în care mă îngrășam și mă îngrășasem abia mai scoteam capul în lume de rușinea kilogramelor în plus. Așa sunt eu, așa am simțit și așa simt și acum! Bunul meu simț mi-a dictat întotdeauna – cu toate că de atâtea ori nu am putut păstra greutatea ideală – că o siluetă care nu e armonioasă nu îmi face cinste! De publicat fotografii pe rețelele sociale cu mine la 120 de kilograme nici nu poate fi vorba” Poate că am și
avut noroc că fenomenul social media nu era până în 2013 ca cel de astăzi, așa că nu era bătător la ochi că nu fac asta. Nu se întreba nimeni de ce nu public imagini cu mine, pentru că erau vremuri când nu prea publica nimeni fotografii de arhivă personală. Aducându-mi aminte asta, mă și îngrozesc cât de repede s-a schimbat conduita utilizatorilor de internet. Sunt surprinsă să văd câte fete cu greutate își expun imaginea pe internet și o fac lăudându-se cu ceea ce se vede de la o poștă a fi un surplus de kilograme.
E, cred, de lăudat faptul că nu sunt timorate de aspectul lor fizic, dar este, în aceeași timp, îngrijorător că se încurajează supraponderalitatea și obezitatea, când acestea, lâsănd aspectele estetice deloc neimportante la o parte, reprezintă un real pericol pentru sănătate! Pentru orice sex și la orice vârstă! Avem un schelet și niște date biologice care ne recomandă o anume greutate. Orice este în afara acestor parametri trebuie monitorizat cu mare atenție.
Anca Bejan inainte de a slabiAm vrut să spun totul unui singur prieten, dar n-am avut curajul să-i fac mărturisirea fa ț ă în fa ț ă, a ș a că am publicat povestea pe internet, incognito, cu titlul Dieta-Minune
Revenind. Cum spuneam, eu nu am avut curaj să mă expun în acea perioadă. Așadar, în afară de familie și de colegii pe care îi vedeam, inevitabil, zilnic la birou nu știa mai nimeni prin ce treceam. Mi-a fost destul de ușor să păstrez „secretul”. După ce am revenit la o greutate normală, când mă întâlneam cu ei, amicii pe care nu-i revăzusem în tot acest răstimp nici nu observau ceva schimbat la mine în afară de lungimea sau culoarea părului pe care le-am mai schimbat și eu când și când de-a lungul vremii. Dar chiar și așa, trăiam sub presiunea că va veni o zi când va trebui să recunosc experiența aceasta traumatizantă și față de alți oameni. Cine m-a cunoscut după 2013-2014 m-a văzut „perfectă”. Și iată că am ajuns la dezvoluire: Dieta-Minune a ajuns o poveste publică din cauza și, în același timp, datorită unui prieten. În mod deosebit o prietenie legată în această perioadă este cea care m-a stimulat să-mi scriu povestea despre lupta cu kilogramele în plus.
Cartea Ancăi Bejan
Au fost multe momentele în care era cât pe ce să fac această măturisire prietenului respectiv, față în față. Dacă aș fi făcut asta, dacă aș fi avut atunci acel curaj, Dieta-Minune nu mai era astăzi atât de accesibilă tuturor și miile de oameni care s-au bucurat de beneficiile acestui stil de viață pe care-l promovez poate încă se luptau cu kilogramele în plus... Oricum privesc, din orice punct de vedere, totul pare să fi fost extrem de bine calculat și aliniat astfel încât lucrurile să se petreacă exact așa cum trebuia în viața mea și totul să fie în așa fel încât să fiu motivată să scot „secretul” la lumină altfel. Când ai un prieten cu adevărat apropiat, îți dorești să te deschizi cât mai mult, să te faci cât mai bine cunoscut/ă. Nu e, cred eu, bucurie mai mare într-o relație de prietenie ca aceea de a fi cât mai dezvelit de secrete și de a te simți iubit oricum. În starea mea „perfectă” m-am simțit întodeauna dorită și iubită. Dar ar putea, oare, să mă iubească cineva cu tot cu acest „secret” la pachet?
Dieta-Minune reprezintă o alternativă aparte
Cartea Ancăi Bejan
Am găsit într-o zi puterea de a-i spune prietenului povestea. Dar altfel! Nu față în față. Am scris totul online, într-un jurnal, și când povestea s-a închegat suficient cât să-și poată face o imagine de ansamblu, i-am trimis link-ul. M-am simțit ușurată să fac această destăinuire. Din mai multe motive, nu doar pentru că am putut, în sfârșit, să dau jos „masca perfecțiunii” față de el. Ci mai ales pentru că, publicând, deși incognito, într-un spațiu public, am reușit să ajut foarte mulți oameni care se confruntaseră și ei cu probleme de greutate. Și acesta din urmă a fost și este cel mai important și mare câștig. Am pierdut acea prietenie, dar am câștigat recunoștința atâtor oameni. Viața e o superbă călătorie despre renunțări, sacrificii, daruri și extrem de multe recompense, de cele mai multe ori neașteptate!
Dieta-Minune reprezintă astăzi o alternativă aparte în noianul dietelor cu nume care mai de care mai fistichii. Este, de fapt, nu o dietă, ci un stil de viață, o filosofie în adevăratul sens al cuvântului – dezvăltată în jurul unor principii nutriționale esențiale – care te ajută să scapi de stresul dietelor, să-ți asculți și să-ți respecți organismul și, cel mai important, să-ți găsești echilibrul!
Să-ți alegi conform unor principii bine stabilite anumite ore de masă pe care să le poți respecta zi de zi, indiferent de program!
Să stabilești orele de masă în așa fel încât între mese să existe o pauză de minimum două ore și jumătate în care să nu mănânci nimic sau de maximum patru ore. Pauzele mai mici sau mai mare nu sunt indicate!
Să nu depășești cu cina ora 19.00, indiferent cât de târziu adormi noaptea!
Să mănânci orice (îți face bine) și oricât (în limita bunului simț alimentar)
Să nu faci prea multe excepții de la acest program (limitează-te la cinci pe an, alese pentru ocazii cu adevărat speciale)
Anul acesta împlinesc opt ani de când respect acest stil de viață. Dar Dieta-Minune pentru mine înseamnă și altceva decât a mânca zi de zi la aceleași ore. Înseamnă că am avut ocazia să mă cunosc mai bine atât pe mine, cât și pe cei din jur. Dieta-Minune mă provoacă zi de zi să fac un exercițiu de altruism de care nu mă credeam în stare. Dieta-Minune mi-a arătat cine îmi este cu adevărat prieten și mi-a dăruit atât de mulți alți prieteni. O întâlnire importantă este și cea cu cititorii acestui site. Vă dau întâlnire săptămânal pe site-ul kfetele, unde voi continua să public articole care să ne ajute să menținem viu interesul pentru starea noastră de bine și de sănătate!
