Din momentul în care s-a născut, a fost clar că Violet Jessop este o supravieţuitoare. Deşi a avut opt fraţi, doar şase au ajuns la vârsta adolescenţei, Violet fiind prima dintre ei.
S-a lovit de încercări încă din copilărie, când s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Deşi doctorii erau convinşi că va muri, plăpânda fetiţă a supravieţuit şi avea să dea piept cu o viaţă plină de aventuri.
Mai târziu, Violet Jessop a scăpat teafără din cel mai mare dezastru naval din istorie: scufundarea Titanicului. Iar povestea nu se termină aici: Violet a scăpat ca prin urechile acului din alte două tragedii, scufundarea navelor RMS Olympic şi HMHS Brittanic.
În 1910, după ce a lucrat ca stewardesă pentru compania de transprt Royal Mail Line, Jessop s-a angajat pe RMS Olympic.
În toamna lui 1911, Olympic a părăsit portul Southampton, iar la scurt timp s-a ciocnit cu o navă de război britanică, HMS Hawke. Din fericire, nu au existat victime, iar nava, deşi avariată, a reuşit să se întoarcă în port fără să se scufunde.
Am crede că, după o astfel de experienţă, Jessop ar fi trebuit să renunţe la meseria ei. Ei bine, doar câteva luni mai târziu, femeia s-a întors la Royal Mail Line. Nu avea habar că urma să treacă printr-o experienţă cumplită.
Astfel, în 1912, Jessop s-a alăturat echipei de stewarzi de pe RMS Titanic. Vasul a plecat din portul Southampton pe 10 aprilie 1912 şi trebuia să ajungă la New York câteva zile mai târziu.
Cel mai modern vas de la acea vreme, Titanicul avea la bord peste 2.200 de pasageri. Aşa cum ştim cu toţii, Titanicul nu avea să mai ajungă la destinaţie.
Pe 14 aprilie, nava a lovit un iceberg, eveniment care a dus la cel mai mare dezastru naval din istorie. În fatidica noapte, Violet Jessop se odihnea în cabina ei. A fost trezită brusc de câţiva colegi, care au alerat-o cu privire la ce s-a întâmplat.
În memoriile sale, femeia povesteşte că, după coliziune, i s-a ordonat să meargă pe punte şi să ajute la evacuarea pasagerilor.
„Mi s-a ordonat să merg pe punte. Stăteam alături de celelalte stewardese, privind femeile agăţându-se de soţii lor, înainte de a fi îmbarcate în bărcile de salvare, împreună cu copiii. Mai târziu, un ofiţer ne-a spus să ne urcăm noi primele în barcă, pentru a le demonstra unor femei că nu se va scufunda”, scrie Violet Jessop.
Într-un final, Jessop a reuşit să se îmbarce şi ea pe una dintre bărcile de salvare. Speriată şi îngheţată de frig, a petrecut o noapte în barcă, în apele tulburi ale oceanului, până a fost salvată de RMS Carpathia.
Dar experienţa tragediei de pe Titanic şi faptul că a văzut atâţi oameni murind în jurul ei n-au descurajat-o deloc pe Jessop. După ce s-a întors la ţărm, a continuat să lucreze ca stewardesă, neştiind că mai urmează o aventură.
A treia scufundare: Violet Jessop supravieţuieşte din nou
În 1916, în timpul Primului Război Mondial, compania White Star Line a convertit mai multe nave în spitale. Una dintre ele era HMHS Britannic, pe care Jessop a lucrat pentru Crucea Roşie.
Soarta avea să lovească din nou. Pe 21 noiembrie, HMHS Britannic s-a scufundat în Marea Egee din cauza unei explozii misterioase. Oamenii de ştiinţă n-au reuşit nici până astăzi să stabilească ce a cauzat explozia.
Cele mai plauzibile teorii, spun istoricii, sunt că Britannic a fost fie lovită de o torpilă, fie a declanşat o mină plantată de forţele germane. Violet Jessop avea să fie, din nou, martoră la o tragedie inimaginabilă, căreia avea să-i supravieţuiască.
În memoriile sale, femeia a descris cum a asistat la dezastru dintr-o barcă de salvare.
„Mândria navelor-spital… a început să ia apă, puţin câte puţin… Toate maşinile de pe punte au căzut în mare ca nişte jucării. Apoi, a plonjat înfricoşător în apă, cu pupa îndreptată în sus. Am auzit un ultim vuiet, iar apoi nava a dispărut în adâncuri”, scria Jessop în memoriile sale.
Britannic s-a scufundat în 57 de minute, luând 30 de vieţi. În timp ce nava se scufunda, propulsoarele, care încă funcţionau, au început să tragă bărcile de salvare sub apă. Jessop a sărit la timp, dar a fost rănită.
„Am sărit în apă, dar am fost trasă de curenţi sub chila navei şi m-am lovit la cap. Am scăpat, dar câţiva ani mai târziu, când am mers la medic din cauza unor dureri de cap insuportabile, s-a descoperit că suferisem o fractură de craniu”, scria Jessop.
Să fi fost inconştienţă, să fi fost pasiune? Oricare ar fi fost motivaţia lui Violet Jessop, ea n-a putut renunţa niciodată la viaţa pe mare.
După o scurtă pauză, ea s-a întors la muncă şi a cutreierat mările şi oceanele în lung şi în lat. La bătrâneţe, s-a retras în oraşul englez Suffolk şi a trăit până la 83 de ani.
Sursa: incredibilia.ro