În ciuda faptului că filmul titanic este extrem de cunoscut, puține sunt persoanele care știu adevărata poveste din spatele acestui film.
Aflați din rândurile următoare care este mai exact povestea de dragoste absolut sfâșietoare a titanicului, dar și care sunt câteva aspecte de luat în seamă în ceea ce privește povestea generală. În plus, descoperiti și doar câteva dintre declarațiile celor care au reușit să scape cu viață.
Povestea de dragoste sfâșietoare a Titanicului
În ciuda faptului că evenimentele sunt relatate într-o modalitate în ceea ce privește filmul, se pare că adevărata poveste de dragoste din spatele celor întâmplate pe titanic, a avut loc
Isidore și Ida Strauss s-au născut amândoi în Germania și au emigrat în Statele Unite când erau copii. S-au cunoscut la New York și s-au căsătorit cinci ani mai târziu, cuplul a avut șapte copii. Isadore
Odată cu trecerea timpului, Isidore și Ida erau bine cunoscuți în New York pentru bogăția lor caritabilă și pentru dragostea lor, dar și devotamentul pe care îl aveau unul față de celălalt.
Acesta este și motivul pentru care de fiecare dată când soțul său mergea într-o călătorie de afaceri în jurul statelor sau în Europa, soția lui îl urma, iar în momentul în care nu se putea face acest lucru, aceștia își scriau scrisori lungi în fiecare zi.Aceștia obișnuiau ca din când în când să viziteze Germania, ceea ce au și făcut în anul 1912, reușind să scape de iarna din New York și îndreptându-se către Europa, perioadă în care erau deja căsătoriți, timp de 40 de ani.
Cei doi au petrecut foarte mult timp în Franța de sud, însă la începutul lunii aprilie au hotărât să se oprească în orașul natal al lui Isidore. În cele din urmă, cei doi au dorit să se întoarcă acasă la New York, iar în ciuda faptului că deseori obișnuiau să călătorească cu acele nave germane uriașe, chiar în acea perioadă se făcuse cunoscută o noua linie de lux, RMS Titanic, iar cei doi nu au putut rezista, așa că și-au cumpărat bilete la clasa întâi, pentru data de 10 aprilie.Atunci a fost momentul în care cei doi s-au îmbarcat pe cea mai noua navă de pe White Star Line, alături de cei mai bogați oameni din lume, acolo unde existau nenumărate condiții pentru astfel de persoane, luand masa în fața unei orchestre care cânta live, într-o sală plină de lux, inclusiv mobilierul, iar cei doi au avut parte și de nenumărate activități pe navă, printre care se află și șah și table, au vizitat sala de gimnastică, au fost la piscina, chiar au verificat terenurile de squash de pe punte.
Cu toate acestea, condițiile nu au durat prea mult, dat fiind faptul că în noaptea de 14 aprilie, nava s-a lovit de cel mai faimos aisberg din istorie, care nu s-a simțit atât de puternic, motiv pentru care nimeni de pe navă nu a realizat în acel moment că se află într-un pericol adevărat, ba chiar mai mult, se pare că pasagerii au început să arunce cu bulgări din zăpada bucăților de gheață căzute pe punte, iar chiar și ofițerii navei le-au transmis că totul va fi bine.
Citește și: Filmele verii vin cu bilete cadou
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Citește și: Cum să alegi ramele de ochelari potrivite pentru forma feței și stilul personal
În ciuda acestui aspect, la câteva clipe distanță, căpitanul Edward Smith a fost cel care a anunțat că este timpul să îmbrace vestele de salvare și să se urce în bărcile pregătite pentru astfel de momente. Deși la bord trebuiau să fie mai multe bărci de salvare, acolo se aflau doar 20, depozitate pe puntea superioară. Chiar și așa, tuturor li s-a spus să nu piardă permisele pentru bord, pentru că se vor întoarce cu siguranță, pentru a călători mai departe, deși acest aspect nu avea să se mai întâmple niciodată.
La acea vreme, Isidore avea vârsta de 67 de ani, iar din cauza vârstei i s-a oferit un loc alături de soția sa pentru a pleca de pe navă. Cu toate acestea, soțul său a refuzat spunând că nu este atât de bătrân, și își dorește să se sacrifice pentru o femeie, dat fiind faptul că femeile și copii aveau prioritate în acest caz. Astfel, și soția sa a ezitat atunci când a venit vorba despre a se urca pe barca de salvare, motiv pentru care i-a oferit locul său unei alte doamne, pe nume Ellen, căreia i-a și oferit haina sa de blană.
Astfel, Ida a rămas pe punte alături de soțul său Isidore, refuzând să-l părăsească, iar timp de o oră întreagă, până când nava s-a scufundat, aceasta fiind de asemenea și ultima amintire a Titanicului pentru mulți pasageri, cei doi s-au ținut de braț, imediat s-au așezat pe doua șezlonguri, ținându-se de mână și au așteptat.
Astfel, peste 200 de pasageri din prima clasă au supraviețuit, iar mulți dintre aceștia, inclusiv Ellen au împărtășit povestea lui Ida și Isidore cu reporterii, spunând că a fost cea mai importantă amintire din acea noapte îngrozitoare.
Se pare că singurul lucru care mai exista în legătură cu cei doi, din acea noapte, este un medalion de aur, pe care Isadore îl avea pe ceasul de buzunar, medalion care avea două fotografii în el, una cu fiul si alta cu fiica lor, amândoi, dintre cei mai mari. Medalionul era sigilat atât de strâns, încât fotografiile nu s-au udat niciodată.
Povești despre Titanic
Atunci când vine vorba despre ceea ce a rămas în urma acestei tragedii de pe Titanic, conform poveștilor, se pare că se află și nenumărate bijuterii, bijuterii care au reușit să rămână intacte chiar și după 70 de ani, găsite în urma expediției din anul 1985. Printre aceste bijuterii s-au găsit și coliere, inele, broșe, butoni și tot felul de astfel de bijuterii, chiar și ceasuri de buzunar.
Se pare că în acel moment, pe navă se afla și un colecționar de cărți, care s-a asigurat că o anumită carte pe care o purta în valiza sa în respectivul moment, va ajunge la mama sa, motiv pentru care i-a dat o servitoarei sale, care a reușit să se urce pe barca de salvare, acesta nefiind atât de norocos.
La bord, s-a găsit chiar și o scrisoare care a fost scrisă de către un pasager de la clasa întâi, pentru mama sa, chiar înainte cu o zi de a se prăbuși și Titanicul, aceasta fiind singura scrisoare scrisă la bord care a reușit să supraviețuiască Atlanticului înghețat, găsită fiind într-un caiet, îndoită, în interiorul unui buzunar al hainei purtate de către acesta.
De asemenea, printre pasageri s-a aflat și un chimist de origine germană, care tocmai ce călătorea spre New York pentru a își deschide propriul magazin de parfumuri, însă tot ceea ce a mai rămas în urma sa a fost o pungă plină cu parfumuri, monstre de tot felul.
De asemenea, la bord s-a aflat și violonistul Wallace Hartley și orchestra lui, care se spune că au continuat să cânte până la capăt, iar în momentul în care Hartley și-a dat seama că nu va reuși, a decis să salveze cel mai prețios lucru pe care îl avea, și anume vioara, motiv pentru care a ales să o pună într-o geantă de piele, motiv pentru care a fost găsită la 10 zile mai târziu, plutind, iar în ciuda faptului că geanta de piele era deteriorată, logodnica sa a reușit să o păstreze timp de ani buni de zile, pentru ca mai apoi să fie vândută la licitație pentru o sumă de 1,7 milioane de dolari, aceasta reprezentând încă una dintre cele mai importante artefacte Titanic.
Povești de la supraviețuitori
Astfel, dat fiind faptul că au existat totuși nenumărați supravețuitori, poveștile lor nu au încetat să apară, odată cu trecerea timpului, același lucru fiind valabil și pentru o pasageră și un pasager de pe Titanic, care au reușit să povestească în cadrul unui interviu, clipele prin care au trecut în acel moment.
Supraviețuitoare: “ Era ceva despre Titanic, era atât de formal, era atât de rigid, atmosfera era rigidă. Îmi amintesc mereu... că am urcat cu liftul. A spus un băiețel catre mine <<știți, doamnă, este o onoare, am doar 14 ani, sunt un băiețel>>.(...) A fost o umflare foarte ușoară, ca un borcan mic, nimic mai mult. Am intrat în camera mea, a fost un al doilea borcan ușor, nimic important, dar știai că s-a întâmplat ceva și un bărbat a spus <<uite că e un aisberg și e grozav>>. Nu ne-am gândit la nimic, am ridicat bucățile de gheață și cei mai mulți dintre noi ne-am jucat cu bulgări de zăpadă.(...) Puțin mai târziu, un bărbat a venit la ușa mea, a spus <<doamnă, scoală-te, ieși, știi că fac femeile și copiii să plece cu bărcile de salvare, spun că te întorci la micul dejun>>, dar înainte de a pleca, încuiam fiecare fereastra din cele trei camere ale mele de stat și închideam fiecare portbagaj și luam cheile cu mine, 19 chei pentru 19 portbagaje. Toți papucii mei de seară, catarame, diamante și aveam o șapcă de lână și două blănuri de vulpe și un frac lat și subțire de hârtie și fără lenjerie și nici ciorapi, ci doar cu o pereche de papuci de catifea și aceste catarame. A spus că <<va trebui să sari acum în barca de salvare, i-am spus <<să sar cu chestia asta? Crezi că sunt acrobat sau o maimuță sau ceva. Nu pot sări in chestia asta>>. Ei bine, m-am uitat la barca aia de salvare care se legăna pe plăcuțe, nu știu după măsurători, dar era un drum îngrozitor de lung. Acum nu aș fi părăsit nava, dar marinarul a venit și mi-a spus <<să spui că nu vrei să fii salvat bine, o să-ți salvez copilul>> și mi-a prins porcul de sub braț și l-a aruncat în barca de salvare.(...) Nu mă îndoiesc că cântau muzică, alții au auzit-o, dar când oamenii spun că muzica a cântat în timp ce nava s-a prăbușit, este o minciună îngrozitoare .”.
Supraviețuitor: “ Dormeam șase într-o camera și am fost tratați ca și cum am fi într-un restaurant de clasa a treia în ceea ce privește mâncarea, nu aveam voie să mergem în nicio parte a navei, cu excepția puntei pe care avem voie să mergem.(...) Ei bine, am găsit o centură de salvare într-una din cabine, primele cabine de sticlă. Am văzut că bărcile sunt lansate pentru supraviețuitorii și am fost aduse mai întâi pentru copii. In timp ce mă uitam peste bordul bărcii, unul dintre membrii echipajului din barca ma striga să sar, nu am sărit. Apoi m-a impins si am căzut în apă și am fost ridicat pe barca care s-a întors sa ma ia.(...) Am auzit o trupă cântând, dar când m-am hotărât să sar de pe barcă, am văzut trupa dând înapoi cu instrumentele. ”.
