Mircea Diaconu este un actor faimos, iar de-a lungul vieții a reușit să aibă parte de o comunitate mare de persoane care îl apreciază și îl susțin datorită talentului actoricesc de care a dat dovadă în tot acest timp.
Mircea Diaconu, renumitul actor în vârstă de 74 de ani, cunoscut pentru numeroasele sale roluri memorabile atât pe scena teatrului, cât și în diverse filme realizate în perioada pre și post-1989, a dezvăluit unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le-a primit în decursul vieții sale.
Mircea Diaconu, dezvăluire emoționantă despre Toma Caragiu
Mircea Diaconu, faimosul actor, a mărturisit că nu va uita niciodată gestul remarcabil făcut de un alt nume de prestigiu din industria teatrală românească, în favoarea sa și a familiei sale.
„Într-o bună zi, de vară, le-am spus colegilor de teatru, de la, că a doua zi nu voi putea ajunge la muncă din motive obiective. Urma să se însoare frate-miu. Ca atare, eram invitat să merg la nuntă, ba chiar să-l și ajut puțin înainte, ca treburile să iasă cât mai bine. Nu se mai punea problema de repetiții ”, a spus actorul, conform impact.ro.
La acea scurtă discuție, se afla și regretatul Toma Caragiu, care, deși părea să nu fie prea interesat de subiect, totuși, a dorit să afle de la colegul său mai tânăr un amănunt aparent banal. Îl intrigau numele restaurantului în care urma să se desfășoare evenimentul fericit.
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
„Era un restautant mic de cartier. Nici nu știam pe dinafară numele restaurantului, dar, în fine l-am aflat și i l-am spus. Toma Caragiu, care a fost toată viața lui un om foarte cald și foarte empatic, mi-a mulțumit și a plecat în treaba lui. A doua zi, șoc! Nu voi uita niciodată. Nunta era cam pe la jumătate, când pe ușa restaurantului a intrat nimeni altul decât Toma Caragiu. M-a salutat, s-a așezat lângă miri. Și a stat de vorbă cu ei câteva ore bune. Fratele meu și soția lui mai au și astăzi cadoul de nuntă primit de la marele Toma Caragiu. E vorba despre o statuetă de lemn, la care ai mei privesc și astăzi ca la sfintele moaște. Așa era Caragiu. Făcea lucrurile doar de dragul de a le face. Nu epata, nu arăta cu degetul! Dacă el simțea nevoia să facă un anume lucru, apoi nimeni și nimic nu-l puteau împiedica!”, a adăugat Mircea Diaconu.
Mircea Diaconu nu și-a dorit să îl învite pe colegul său la nuntă
După mulți ani, Mircea Diaconu recunoaște că a fost tentat de mai multe ori să-l invite la nunta fratelui său pe celebrul său coleg, dar nu a găsit niciodată curajul necesar să facă acest pas.
Citește și: Bianca Mândru, schimbare radicală de look. Cum arată fosta concurentă de la ”Casa iubirii”- kanald.ro
Cei doi au fost colegi în distribuția faimoasei pelicule „Actorul și sălbaticii", produsă acum aproape cinci decenii și care continuă să aibă un succes remarcabil și în prezent, la fel ca la premieră. Mircea Diaconu consideră că marele actor nu s-a schimbat nici măcar în fața camerei de filmat.
„La filmări, în vremea aceea, nu aveai timp de nimic altceva decât de muncă. Nu conta că era vorba despre o piesă de teatru sau un film. Doar o situație cu totul specială, te putea scoate din această structură, slujire aparte a meseriei noastre. Mi s-a întâmplat tot cu Toma Caragiu! Într-o seară, mă aflam pe fostul Bulevard 6 Martie, întorcându-mă spre mica mea cameră închiriată de la teatru. La un moment dat am simțit o mână pe umăr. Era Toma Caragiu! M-a întrebat dacă mă supăr dacă facem câțiva pași împreună și m-am simțit purtat spre Facultatea de Drept. Apoi, la capătul bulevardului, care nu e deloc scurt, a schimbat mâna și umărul meu și am urcat spre Universitate, acolo unde locuia în zona Naționalului. Ne-am despărțit destul de târziu în noapte și a doua zi când am ajuns la teatru, am văzut că toate spectacolele cu, cea regizată de Liviu Ciulei, fuseseră anulate. Motivul? Toma Caragiu avea o problemă personală. Fusese părăsit de soție, dar cu o noapte înainte vorbiserăm despre câte în lună și în stele, dar nimic, absolut nimic, despre asta! Așa era Toma Caragiu!”, a concis Mircea Diaconu.
