Cristina Cioran este cunoscută de o comunitate mare de oameni, iar de-a lungul timpului a reușit să își creeze o comunitate mare de fani care îi sunt alături chiar și în cele mai grele momente din viață.
În cadrul unui podcast moderat de Ilincă Vandici, actrița Cristina Cioran a dezvăluit câteva aspecte importante despre viața și experiențele ei personale.
Cristina Cioran a vorbit despre ce nu poate ierta la o persoană
Actrița a subliniat că în viața ei, sinceritatea și evitarea minciunii au o mare importanță, susținând că poate accepta orice adevăr, dar nu tolerează minciuna. În relațiile sale, minciuna este inacceptabilă, în timp ce orice alt aspect poate fi discutat și rezolvat.
„În viață dacă îți dorești treci peste aproape orice, dacă îți dorești. Mie nu îmi place asta cu minciuna, eu pot să accept orice adevăr, de aia nu îmi place minciuna.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
De asemenea, actrița a dezvăluit că una dintre cele mai mari provocări pentru ea este tendința de a se enerva și a exprima această iritare, descriindu-se ca fiind „vulcanică" și afirmând că acest lucru se întâmplă mai ales cu persoanele foarte apropiate.
„Cel mai greu de suportat la mine e că mă enervez, sunt foarte vulcanică, rău de tot. Nu tot timpul, trebuie să mă enerveze cineva rău de tot. Mai sunt și foc de paie, mă enervez și țip un pic, dar acest lucru nu se întâmplă decât cu cei foarte apropiați. Eu nu dau atâta importanță unei persoane din afară, încât să îi arăt asemenea nervi”, a mai spus vedeta.
Fiica vedetei s-a născut prematur
Într-un moment emoționant, Cristina Cioran a împărtășit și experiența tulburătoare a nașterii fiicei sale, Ema, în timpul pandemiei de COVID-19.
„Din nefericire, după ce s-a născut Ema, fiind perioada de carantină și Covid-19, spitalul municipal era spital de Covid-19 și au trebuit să mă scoată din spital, m-au dat afară din spital după trei zile și copilul a rămas la reanimare. Doamne, deci a fost o senzație groaznică, efectiv a trebuit să plec acasă, nu mai eram nici gravidă, nu mai aveam nici copil, nu știam ce se întâmplă, copilul era în niște tuburi undeva, într-o cameră de spital, nu știam dacă va supraviețui. Aveam o senzație de vinovăție, de durere, de necunoaștere și mă întrebam ce o să fac. Am ajuns acasă și m-am băgat în pat, am tras perdelele, se făcuse o beznă în casă, și am stat acolo, vreo două zile nu m-am ridicat. Moment în care Alex m-a scos din casă și nu m-a lăsat să stau deloc, inclusiv dacă trebuia să ajungă la magazin sau undeva, mă lua cu el, numai ca să nu rămân singură, pentru că e foarte ușor să pici într-o depresie. Tristețea aia te duce într-o zonă din care nu poți să ieși și oricum nu știi să ieși. Nu mi se întâmplase niciodată să trăiesc o asemenea situație. Evident că era un teritoriu complet nou pentru mine și mă ducea într-o stare depresivă probabil, din ce în ce mai gravă și grea și m-am lăsat purtată de ieșirea din casă, tocmai pentru că nu rezolvam nimic. Dădeam telefon în fiecare zi la spital, adică să fie clar, copilul a stat o lună și jumătate în spital, asta înseamnă 40 și ceva de zile și când sunam nici nu puteam să respir, îmi făceam mereu un text în cap și tot timpul simțeam nevoia să schimb textul cumva, dar nu știam cum. La un moment dat o doamnă asistentă a fost așa de drăguță și a simțit că nu puteam să întreb, nu știam cum să întreb și mi-a spus că dacă e ceva grav mă sună ei și să mă rog să nu mă sune”, a mai spus actrița.
