Giani Kiriță a povestit despre ce anume l-a făcut să își dorească să lupte în lumea fotbalului și de ce nu a renunțat niciodată.
Giani Kiriță este cunoscut în lumea fotbalului, dar și pentru aparițiile sale TV, chiar dacă acum s-a retras din activitate. Mereu puternic, Giani Kiriță a luptat pentru a obține tot ceea ce și-a dorit, astfel încât să nu simtă lipsurile din copilărie.
„Mi-am dat seama că trebuie să reușesc în viață și să-i răsplătesc cumva.” Ce l-a făcut pe Giani Kiriță să nu renunțe la fotbal
Citește și: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?- catena.ro
Citește și: Cine este Giani Kiriță. „Doamne, câte a mai făcut în copilărie! Nici nu vă daţi seama"
În cadrul unui podcast, Giani Kiriță a povestit despre cum lucra la fermă atunci când avea vârsta de 14-15 ani, astfel își putea câștiga bani pentru a-și lua îmbrăcăminte și încălțăminte. Nu a renunțat niciodată la visul său din fotbal, iar cei mai importanți oameni din viața lui au fost bunica, sora și mama, cele care l-au ajutat de fiecare dată să-și atingă visul și l-au făcut să lupte.
„Țin minte că în vacanțele de vară, trebuia să și muncesc, mă duceam la fermă și lucram în fermă. 14-15 ani. S-a terminat ferma și lucram în construcții, să îmi cumpăr ghete, blugi. De atunci mi-am dorit. N-am abandonat fotbalul niciodată. Mama mea muncea 24/24, venea ruptă de obosită, trebuia să îmi spele echipament, să îmi spele tot, eu a doua zi plecam la antrenament. Sora mea a avut grijă de mine, iar la țară, bunica mea. Vorbim de trei oameni importanți pentru mine. La un moment dat, mi-am dat seama că trebuie să reușesc în viață și să-i răsplătesc cumva. M-au făcut să bat la o ușă, să fiu dat afară pe ușă și să intru pe geam. Pentru mine nu a existat „nu se poate.”, a povestit Giani Kiriță.Citește și: Imaginile durerii de la înmormântarea familiei din Suceava, ucisă de un șofer de TIR- stirilekanald.ro
„Tații își așteptau copiii, iar pe mine nu mă aștepta nimeni.” Lipsa tatălui, traumă pentru Giani Kiriță
Giani Kiriță a vorbit și despre cea mai mare traumă a sa, copilăria în care a crescut fără tată, iar momentul în care antrenamentul la fotbal se termină, iar toți ceilalți copii erau așteptați de tați, l-a făcut să-l sfâșie în fiecare zi, deoarece el pleca de fiecare dată singur.
