Leonard Doroftei a vorbit despre regretul cu privire la părinții săi.
Leonard Doroftei, fostul campion mondial de box, a revenit în România, după ce a fost plecat timp de cinci ani în Canada și credea că nu va mai face pasul de a se întoarce în țară. Cu toate acestea, mutarea înapoi în locul în care s-a născut i-a făcut pe toți membrii familiei să-și dorească să-și construiască un drum al lor în România, iar acesta vrea să termine ceea ce a început în Canada.
Cu o carieră de succes și o familie fericită pe care o are acum alături de soția sa și copiii lui, Leonard Doroftei are și câteva momente de regrete legate de părinții săi.
Ce face Leonard Doroftei în fiecare dimineață la mormântul mamei sale
Invitat în cadrul Un podcast MISTO by Bursucu, acesta a vorbit despre planurile personale și profesionale, dar atins și un subiect sensibil, cel al părinților săi, spunând cât e de greu este să nu mai ai pe cine să strigi mamă sau tată. Acesta are un ritual deja în fiecare dimineață, luând două cafele și mergând la mormântul mamei sale, acolo unde stă în primele ore ale dimineții.
Cât despre sfaturile pe care le oferă celor din jur, fostul sportiv le spune oamenilor să nu se mai comporte urât cu părinții lor, deoarece nu știu cât timp le-a mai rămas lor pe pământ, iar lacrimile vărsate la mormânt ulterior sunt degeaba. „Când nu mai ai cum să spui „mamă, tată”, deja e greu. Mă duc dimineața, iau două cafele și stăm acolo și ne dăm seama că ar fi trebuit mai mult să stăm, să bem cafeaua cu ea, decât pe fugă. Am spus tuturor: Nu mai țipați la părinții voștri, nu mai vorbiți urât cu ei că nu știi cât timp mai ai, pe urmă degeaba te duci la mormânt și plângi. Degeaba. Eu beau cafeaua cu mama dimineață.”, a spus Leonard Doroftei. Chiar dacă a aspirat de fiecare dată la o viață de lux, copilăria lui a fost una destul de grea și s-a confruntat cu sărăcia, însă a dus o viață liniștită alături de familia lui. Acesta este acum un model pentru toți tinerii care vor să își depășească condiția și să evolueze, oferind lecții importante de implicare și devotament pentru sportul pe care tinerii aleg să îl urmeze.