Este foarte important ca părinții să petreacă timp alături de copii, dar acesta să fie unul de calitate. Cu toate că majoritatea adulților sunt prinși la locul de muncă și nu le mai oferă celor mici atenția necesară, ei bine, este important ca atunci când stați cu ei, să le oferiți cele mai calitative ore.
Nicoleta Burlacu, psiholog clinician și terapeut, a vorbit, în cadrul unei emisiuni TV, despre cât de important este să petreci timp de calitate alături de copilu l tău.
Citește și: Cum să îi învățăm pe cei mici să fie generoși
Citește și: De ce spun copiii minciuni. „Părinții sunt modelul copilului și ei sunt oglinda noastră”
Sfaturi pentru cum să petreci timp de calitate alături de copil
Nicoleta Burlacu a vorbit, în cadrul unei emisiuni TV, despre cum îi poți oferi copilului tău timp de calitate. În primul rând, orice părinte trebuie să îi ofere copilului său timp de calitate, nu cantitate, deoarece este foarte important să facă ceva interactiv cu micuții, nu doar să fie prezenți lângă ei.
Părinții care nu se conectează la copil nu sunt în totalitate deconectați de problemele pe care le au în fiecare zi. Aceștia se axează foarte mult ca cel mic să mănânce, să fie bine îmbrăcat, să aibă jucăriile pe care ei nu le-au avut în copilărie și uită să le ofere timp calitativ acestora.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Este foarte important ca părinții să fie mai toleranți și mai răbdători, cu toate că după opt ore de muncă răbdarea este la limită.
„În primul rând, noi trebuie să oferim copilului timp de calitate, nu cantitate. Părinții care nu se conectează la copil nu sunt în totalitate deconectați de problemele de zi cu zi și cumva nu înțeleg că așa cum și ei au nevoie să meargă să facă ceva pentru ei, așa are nevoie și copilul să se conecteze la părinte și să-și ia combustibilul necesar pentru a funcționa. Noi ne focusăm foarte mult să mănânce copilul, să fie bine îmbrăcat, să aibă jucăriile pe care poate noi nu le-am avut în copilărie, acestea fiind obiective pe termen scurt. Părinții trebuie să fie mai toleranți, mai răbdători, deși răbdarea, după 8 ore muncă este mai la limită”, a spus psihologul.
Citește și: Cum să adormi rapid un bebeluș. ,,Până la două luni nu avem foarte mari șanse”
Citește și: Victoria Răileanu a divorțat! Ea și Conrad Mericoffer s-au separat în mare secret, acum mai bine de un an
Până la vârsta de doi ani se formează atașamentul
Este foarte important ca orice părinte să știe că până la vârsta de doi ani se formează atașamentul, iar în momentul în care copilul vine la părinte și plânge sau întinde mâinile să fie luat în brațe, ar trebui să lase tot ceea ce face în acel moment și să îl ia, deoarece are nevoie de hrană emoțională.
Dacă acest lucru nu se face foarte bine în perioada 0-2 ani și lecția nu este predată bine, din păcate, după aceea, este mai dificil ca părintele să se conecteze cu copilul.
Dacă cel mic vine o dată, întinde mâinile și nu este luat în brațe, trebuie să fiți siguri că următoarea dată nu mai vine. După vârsta de 2 ani până la 3 ani, focusul este pe limbaj, iar apoi la vârsta de 4-5 ani ne focusăm pe partea de imaginație și creare.
„Foarte important de știut este că până la vârsta de 2 ani se formează atașamentul. În momentul în care vine copilul la tine și plânge și întinde mâinile să-l iei în brațe, ar trebui să lași tot ce ai în mână și să-l iei în brațe pentru că are nevoie de această hrană emoțională. Dacă acest lucru în perioada 0-2 ani nu se face cumva foarte bine și lecția nu este predată foarte bine, din păcate, după aceea este mai greu să mă conectez cu copilul pentru că copilul învață. Dacă vine o dată și întinde mâinile și nu-l iei în brațe, următoarea dată nu mai vine. După vârsta de 2 ani până la 3 ani, focusul nostru este pe limbaj. După care la vârsta de 4-5 ani ne focusăm pe partea de imaginație și creeare. Înainte de perioada de adolescență, copilul are nevoie de grijă și de sprijin, nu de interogatoriu”, a mai adăugat specialistul.
Citește și: Lucruri pentru care nicio mama nu ar trebui sa-si ceara scuze vreodata
Citește și: Cum gestionăm presiunea de a fi un părinte bun