Pe 21 iunie, este solstiţiul de vară în emisfera nordică, adică este cea mai lungă zi din an. Tot atunci, este Ziua Mondială a Soarelui. Marchează începutul verii astronomice. De acum, ziua se scurtează, devenind egală cu noaptea, la echinocţiul de toamnă.
Solstiţiul de vară a fost, din cele mai vechi timpuri, prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei.
Denumirea de solstiţiu provine din limba latină şi înseamnă „soarele oprit“, iar evenimentul care ar loc în fiecare an a provocat numeroase mituri şi superstiţii, de-a lungul timpului. În credinţa populară se spune că solstiţiul de vară este favorabil unor magii puternice, care îşi pot pune amprenta pozitivă asupra unor schimbări în dragoste, prosperitate sau sănătate.
Legende şi superstiţii
Energia solstiţiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalităţii, creativităţii şi belşugului.
Solstiţiul de vară era în vechime şi un prilej de găsire şi folosire a apei magice.
Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia şi un ritual de renaştere.
La români, solstiţiul de vară este legat de sărbătoarea Sânzienelor, din 24 iunie. Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor, dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele.
Coroniţele de Sânziene lăsate noaptea afară puteau asigura fetele că vor face nuntă în vară, în cazul în care erau găsite dimineaţa acoperite de rouă. Florile culese de Sânziene, aşezate sub pernă în noaptea de 23 spre 24 iunie, le puteau ajuta pe fete să îşi vadă în vis viitorul soţ.
Festivitatea este dedicată Sânzienelor sau Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar în cete (de obicei în număr impar), cântă şi dansează pe câmpuri în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul (23 spre 24 iunie). Ele umblă pe pământ sau plutesc prin aer, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de grindină şi vijelii. În anumite situaţii, când oamenii le nesocotesc ziua, Sânzienele pot deveni distructive: stârnesc furtuni şi vijelii, aduc grindină, lovesc pe cei nepăsători cu boala numită „luatul cu Drăgaica”, lasă câmpurile fără rod etc.
În mitologia română sunt cunoscute şi sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Rusalii, Nagode, Vântoase, Zâne, Domniţe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului şi încă multe altele în funcţie de regiune.
Sânzienelor le place să fie iubite. Se supără şi pedepsesc dacă nu le iubeşti. Pot deveni la fel de rele şi duşmănoase precum Ielele sau Rusaliile.
De momentul solstiţiului de vară este legat şi un ritual de transformare a unei bijuterii din aur în talisman norocos. Se foloseste orice fel de obiect din aur, indiferent dacă este un inel, o moneda sau pandativ.
Cu o zi inainte de solstiţiu, bijuteria este pusă într-un vas rezistent la foc, plin cu ierburi uscate (cimbru, rozmarin, salvie, lavandă, muşeţel, sunătoare), ce reprezintă elementul pământ.