Efectele produse asupra creierului de o idila amoroasa sau de destramarea unei relatii sunt comparabile cu cele generate de anumite droguri, potrivit autorilor unui studiu american, citati de atlantico.fr.
Dorind sa afle ce se intampla in mintea unei persoane indragostite sau care tocmai a fost dezamagita pe plan sentimental, autorii studiului au ajuns la concluzia ca "boala iubirii" reprezinta intr-adevar o realitate stiintifica.
Incepand din 2005, studiile stiintifice consacrate reactiilor pe care le are creierul uman in urma unei probleme sentimentale s-au multiplicat. Cu ajutorul RMN-ului, savantii americani au incercat sa descifreze misterul care invaluie consecintele avute de despartirile amoroase pe plan cerebral, scrie MEDIAFAX.
Anumiti cercetatori considera ca dopamina este molecula pasiunii amoroase. Insa ce se intampla in cazul unei despartiri, ce se intampla cand apare o deceptie? Studiile anterioare nu au determinat insa toate moleculele implicate in aceste procese. Dopamina este in mod normal eliberata in corp ca reactie la surprizele placute, nu ca reactie la "pasiune" sau la "placere", asa cum cred alti cercetatori. Desigur, o surpriza ar putea consta in revederea sau auzirea neasteptata a persoanei iubite, insa in acest caz este vorba de o extrapolare.
Modificarile observate vizeaza regiuni ale creierului implicate si in alte procese asociate cu motivarea, reglate de sistemele de recompensare. Nu este deloc surprinzator faptul ca acele regiuni cerebrale sunt asociate cu sentimentele amoroase, insa savantii evita sa generalizeze atunci cand vorbesc despre neurotransmitatorii asociati.
In ceea ce priveste despartirile si necazurile (si toate situatiile de doliu, in general), activari si scaderi ale activitatii cerebrale au fost raportate in aceleasi regiuni din creier.
Este dificil de tras concluzii exacte, cu exceptia celor referitoare la sistemele care sunt implicate, insa acest fapt nu este surprinzator.
Alti doi neurotransmitatori sunt cel mai probabil implicati in mod direct in relatiile amoroase: ocitocina si vasopresina. Ei sunt implicati in formarea de legaturi "amoroase", la soarecii de camp, si joaca un rol important in stabilirea de legaturi sociale la oameni. Exista doua specii de soareci de camp in Statele Unite- o specie da dovada de fidelitate, iar cealalta, de promiscuitate.
Diferentele dintre ocitocina si de vasopresina exista si este posibila o transformare a uneia in alta, prin modificarea neurotransmitatorilor si a receptorilor lor.
Ca maniera generala, cercetatorii raman prudenti in ceea ce priveste folosirea datelor colectate prin imagistica cerebrala, care sunt adeseori "supra-interpretate". Aceste metode ofera imagini cu regiunile cerebrale deosebit de active sau inactive in timpul unei astfel de "boli amoroase".
Dureri de stomac, in piept, senzatia de strivire, cronica sau de scurta durata- persoanele care sufera din dragoste descriu adeseori aceste simptome exacte.
"Boala iubirii" este insa doar o simpla expresie sau exista oare o realitate biofizica care explica acea stare?
Toate senzatiile subiective sunt insotite de modificari ale activitatii cerebrale. Cauze pur "psihologice" aflate la origine (doliu sau despartire amoroasa) pot fi insotite de senzatii fizice localizate. Acest lucru nu vrea sa insemne insa ca organul vizat este bolnav. In schimb, pot sa apara tulburari serioase, precum depresie, care se pot transforma apoi in boli veritabile.
Secretul acestui fenomen se afla in creier, nu in organele in care acele senzatii sunt resimtite.
Anumite studii stiintifice tind sa afirme ca iubirea este un drog, ale carui efecte ar fi comparabile cu cele produse de cocaina sau nicotina. Iubirea initiaza, probabil, sistemele de recompensare si activeaza regiunile cerebrale vizate de actiunea drogurilor.
Dorind sa afle ce se intampla in mintea unei persoane indragostite sau care tocmai a fost dezamagita pe plan sentimental, autorii studiului au ajuns la concluzia ca "boala iubirii" reprezinta intr-adevar o realitate stiintifica.
Incepand din 2005, studiile stiintifice consacrate reactiilor pe care le are creierul uman in urma unei probleme sentimentale s-au multiplicat. Cu ajutorul RMN-ului, savantii americani au incercat sa descifreze misterul care invaluie consecintele avute de despartirile amoroase pe plan cerebral, scrie MEDIAFAX.
Anumiti cercetatori considera ca dopamina este molecula pasiunii amoroase. Insa ce se intampla in cazul unei despartiri, ce se intampla cand apare o deceptie? Studiile anterioare nu au determinat insa toate moleculele implicate in aceste procese. Dopamina este in mod normal eliberata in corp ca reactie la surprizele placute, nu ca reactie la "pasiune" sau la "placere", asa cum cred alti cercetatori. Desigur, o surpriza ar putea consta in revederea sau auzirea neasteptata a persoanei iubite, insa in acest caz este vorba de o extrapolare.
Modificarile observate vizeaza regiuni ale creierului implicate si in alte procese asociate cu motivarea, reglate de sistemele de recompensare. Nu este deloc surprinzator faptul ca acele regiuni cerebrale sunt asociate cu sentimentele amoroase, insa savantii evita sa generalizeze atunci cand vorbesc despre neurotransmitatorii asociati.
In ceea ce priveste despartirile si necazurile (si toate situatiile de doliu, in general), activari si scaderi ale activitatii cerebrale au fost raportate in aceleasi regiuni din creier. Este dificil de tras concluzii exacte, cu exceptia celor referitoare la sistemele care sunt implicate, insa acest fapt nu este surprinzator.
Alti doi neurotransmitatori sunt cel mai probabil implicati in mod direct in relatiile amoroase: ocitocina si vasopresina. Ei sunt implicati in formarea de legaturi "amoroase", la soarecii de camp, si joaca un rol important in stabilirea de legaturi sociale la oameni. Exista doua specii de soareci de camp in Statele Unite- o specie da dovada de fidelitate, iar cealalta, de promiscuitate. Diferentele dintre ocitocina si de vasopresina exista si este posibila o transformare a uneia in alta, prin modificarea neurotransmitatorilor si a receptorilor lor.
Ca maniera generala, cercetatorii raman prudenti in ceea ce priveste folosirea datelor colectate prin imagistica cerebrala, care sunt adeseori "supra-interpretate". Aceste metode ofera imagini cu regiunile cerebrale deosebit de active sau inactive in timpul unei astfel de "boli amoroase".
Dureri de stomac, in piept, senzatia de strivire, cronica sau de scurta durata- persoanele care sufera din dragoste descriu adeseori aceste simptome exacte. "Boala iubirii" este insa doar o simpla expresie sau exista oare o realitate biofizica care explica acea stare?
Toate senzatiile subiective sunt insotite de modificari ale activitatii cerebrale. Cauze pur "psihologice" aflate la origine (doliu sau despartire amoroasa) pot fi insotite de senzatii fizice localizate. Acest lucru nu vrea sa insemne insa ca organul vizat este bolnav. In schimb, pot sa apara tulburari serioase, precum depresie, care se pot transforma apoi in boli veritabile. Secretul acestui fenomen se afla in creier, nu in organele in care acele senzatii sunt resimtite.
Anumite studii stiintifice tind sa afirme ca iubirea este un drog, ale carui efecte ar fi comparabile cu cele produse de cocaina sau nicotina. Iubirea initiaza, probabil, sistemele de recompensare si activeaza regiunile cerebrale vizate de actiunea drogurilor.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
