Theodor Paleologu, despre alimentaţie: "Este rezonabil chiar să exagerăm" Interviurile Ancăi Bejan

Modul în care poți mânca astfel încât să te bucuri și de viață, dar să te ocupi și de sănătate i-a preocupat pe oameni din cele mai vechi timpuri.

Mari gânditori ai lumii au făcut recomandări prețioase în acest sens, iar ele au fost preluate și de medicină, și de folclor și au fost aplicate cu mare succes până în zilele noastre. Recomandarea de a avea măsură în toate este de origine filosofică și poate fi aplicată în toate aspectele vieții.

Anca Bejan, autoarea cărții „ Dieta-Minune: Drumul de la 120 la 60 de kilograme ”  a stat de vorbă cu profesorul Theodor Paleologu, un istoric al ideilor, care și-a dedicat cea mai mare parte din activitate educației

și instruirii oamenilor. S-au trecut în revistă câteva dintre cele mai de preț sfaturi filosofice practice, pe care oricine le poate îmbrățișa pentru a reuși să adopte un stil de viață echilibrat și să găsească motivația necesară de a face astfel.

Anca Bejan: Consider că o educație în nutriție este foarte necesară. Ce părere aveți domnule profesor?

Theodor Paleologu: Există tendința de a spune mereu „hai să facem încă o materie”, să facem și educație financiară, și educație sexuală, și educație nutrițională și așa mai departe.

Eu sunt categoric împotriva proliferării inutile de materii. Dacă ceva poate fi predat într-un cadru deja existent, e mai bine. Eu chiar sunt pentru suprimarea unor „titulaturi” de materii care pot fi predate sub o pălărie mai largă. Educația nutrițională se potrivește la biologie. Eu așa am învățat în Franța. Am făcut educație nutrițională de bază, să ne-nțelegem, nimic extraordinar. Am avut câteva cursuri despre cum să mâncăm, cum să calculăm caloriile..., lucruri de genul acesta. Și cred că da, se poate face acest lucru, ar fi foarte de dorit. Dar nu e vorba doar despre nutriție, e vorba și de gastronomie, de educația gustului. Cred că dacă vedem aspectul acesta numai sub dimensiunea sănătății, va deveni foarte plicticos. Eu nu mă gândesc doar la sănătate atunci când mănânc și foarte mulți oameni sunt la fel. În primul rând vreau să-mi facă plăcere să mănânc ceva. E și dimensiunea aceasta care trebuie educată cumva. Pentru că există un anumit primitivism gastronomic, culinar. Cred că e bine să ne educăm gustul, să învățăm să apreciem bucătăria altor culturi: vietnameză, thailandeză, franțuzească etc.

Dar să spunem că așa ceva nu este chiar pentru oricine...

Eu cred că din ce în ce mai mult în zilele noastre își permite foarte multă lume.

Tocmai în zilele noastre e relativ accesibil și asta-i partea bună a globalizării. Din păcate, noi vedem zilele acestea și părțile mai puțin bune, de vulnerabilitate, de pericol pe care-l reprezintă o prea mare interconectare la nivel global.

Este nevoie de mai multă educație în nutriție, dar nu de o nouă materie școlară

Spuneați că în Franța ați avut parte de educație nutrițională în timpul orelor de biologie...

Da, în clasa a XI-a. Și educație sexuală la fel. Cred că este inutil să băgăm copiilor pe gât o materie separată numită educație sexuală. Și, atenție!, eram într-o școală catolică: Liceul Stanislas, – este un liceu catolic; pe-atuncea cred că era mai strict decât acum. Și bine ne-a prins că ne-a vorbit profesoara despre protejare în cadrul actului sexual și așa mai deprate... Aceeași profesoară ne-a vorbit și despre mâncat, despre bunele obiceiuri în materie de nutriție.

Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro

Și care au fost acele sfaturi despre bune obiceiuri în ceea ce privește nutriția, pe care le-ați ținut minte până astăzi?

Vreau să vă spun un lucru: eu nu sunt cel mai bun exemplu pentru mâncat. Se recomandă mâncatul relativ regulat. Acum știu cu dumneavoastră puneți extrem de mult accentul pe strictețea acestui mâncat regulat. Nu e cazul meu...

Citeste si: Distanțarea socială duce la anxietate. Anca Bejan vă prezintă recomandările psihoterapeutului

 

"Este dezastru când copiii nu învață să mănânce rezonabil"

Nici eu nu pun foarte mare accent pe ce anume mâncăm, cred că este mai important să învățăm să mâncăm inteligent...

Da, sunteți mult mai riguroasă în chestiunile acestea.

Citeste si: Ce greșeală uriașă poți face în autoizolare sau carantină! Anca Bejan, în dialog cu medici specialiști

Spuneați că în liceul din Franța ați învățat doar niște noțiuni elementare despre nutriție. Dar chiar și așa, credeți că v-au ajutat?

Citește și: Ce decizie au luat Culiță Sterp și Daniela Iliescu după ce s-au cununat! Artistul a făcut marele anunț: „În curând...”- kanald.ro

Citește și: De ce s-a spânzurat Iasmina la 14 ani. Vărul fetei a dezvăluit: "A fost pedepsită". Condusă pe ultimul drum cu melodii de jale- stirilekanald.ro

Evident că da! Chiar ar fi trebuit mai mult. Se vede că în unele țări este dezastru, deoarece copiii nu învață să mănânce rezonabil. Am stat și în America. Acolo, obezitatea este o mare problemă. Vezi asta cu ochiul liber pe stradă, în metrou, oameni care suferă de acest lucru. Și de ce se întâmplă asta? Pentru că nu au învățat în școală. În anumite zone din Statele Unite ale Americii e o problemă cu asta. Dar nu trebuie generalizat, pentru că America este o lume extrem de complexă și variată, dar asta arată care sunt consecințele nefaste ale unei absențe de educație în nutriție.

Și cumpătarea exagerată este o greșeală

Respirați filosofie și istorie de la o vârstă foarte fragedă, după părerea mea. Din ce ați „inhalat” până acum din aceste domenii, ce indicații desprindeți a fi extrem de prețioase pentru adoptarea unui stil de viață sănătos și echilibrat?

Formula lui Solon (mare legiuitor și om politic al Atenei antice – n.r.): „Nimic în exces”! Nu l-am citat în mod specific pe Solon mai devreme, dar de fapt am argumentat în același sens. Consider că există și un exces nutriționist, care nu e realist. Sunt unii nutriționiști care-ți dau un regim de netrăit, care este insuportabil, și atuncea evident că nu poate funcționa. Adică funcționează o lună, două, trei... și după aia te lași păgubaș, pentru că e complet nerealist. Legat de masă, de mâncat, l-aș evoca pe Epicur (filosof antic grec, fondatorul curentului care-i poartă numele, epicurism – n.r.). Epicur era cât se poate de moderat în privința mâncatului, dar pentru el plăcerea prin excelență era să stea de vorbă cu prietenii la masă. Și chiar cred că aceasta este una dintre marile plăceri ale existenței. Fără a exagera, evident! Din când în câdn putem să exagerăm, o dată la câteva luni. Cred că este rezonabil chiar să exagerăm. Însuși Socrate ne dă exemplu în acest sens în „Banchetul”, când îi bagă pe toți sub masă. Există un fel de exagerare și în sensul cumpătării. Cumpătarea exagerată devine fadă, neplăcută și nu-și atinge scopul până la urmă.

Solon, Epicur, Pitagora – filosofii antici de la care învățăm cel mai mult despre un stil de viață echilibrat

 

Ce alți filosofi s-au aplecat și asupra stilului de viață și asupra modului de a mânca?

O altă referință este Pitagora. Pitagorismul este o filosofie, dar este o filosofie în care dimensiunea religioasă este foarte prezentă, iar pitagoreicienii erau vegetarieni. Vegetarianismul este un mod de viață care presupune, foarte adesea, o anumită filosofie. În cazul lui Pitagora este cât se poate de important acest lucru. Pitagora credea în reîncarnare și acesta este motivul pentru care refuza consumul de carne. Dar nu este vorba doar despre reîncarnare, este vorba și despre conștiința identității între om și animal. El considera că a mânca carne de animal este o formă de canibalism. Această teză pitagoreiciană este foarte puternică. Foarte important, de asemenea, este Epicur, pe care l-am evocat mai devreme. Cred că în epicurism avem un foarte bun echilibru între căutarea plăcerii și moderație. Modul de viață epicurian era eminamente unul moderat. Epicur, în mod normal, mânca lucruri cât se poate de simple: brânză, smochine, măsline, bea din când în când niște vin, dar nimic în exces. Și ar mai fi o referință interesantă la aspectul acesta, la Nietzsche, dar dintr-o altă perspectivă. Nietzsche reflectează mai mult asupra culturilor culinare: la legătura dintre alimentație și cultură. Pe el asta îl interesează mai mult și are o predilecție pentru bucătăria italiană. El era un mare iubitor de Italia și i se părea că alimentația italienească este de natură să favorizeze o cultură de mare ținută, de mare calitate. Pentru el, rafinamentul culinar este un aspect esențial al civilizației și cred că este cât se poate de just. El spune, de exemplu, că filosofia germană este atât de greoaie, pentru că nemții mănâncă cartofi, varză, cârnați și beau bere. E cât se poate de rudimentar. E, altceva este atunci când mănânci salate, bei apă și bei un vin ușor. Asta favorizează viața spiritului.