Au trecut 3 ani de când marea artistă, mamă și soție, Cornelia Catanga, s-a stins din viață.
Aurel Pădureanu este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați cântăreți de muzică lăutărească, de la noi din țară. Deși încă are succes pe plan profesional și merge la evenimente, pe plan personal nu mai este atât de fericit, după pierderea soției sale, Cornelia Catanga.
Aurel Pădureanu a povestit despre ziua în care și-a pierdut marea iubire, pe Cornelia Catanga
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Recent, Aurel Pădureanu a fost invitat în cadrul emisiunii Online Story, by Camelia Ionescu, de pe canalul de Youtube WOWnews, acolo unde a vorbit despre pierderea pe care încă o resimte față de soția sa, Cornelia Catanga, pierdere care a avut loc cu 3 ani în urmă. Artistul a vorbit deschis și sincer despre ziua în care și-a pierdut marea iubire, mama copilului său, vizibil emoționat și îndurerat.
“ Ea tot trăia cu teama asta, spunea la toată lumea: “Am să mor, am să mor, am să mor!”, dar mie nu-mi spunea nimic că știa că sunt eu fricos, dar a trăit în treaba asta în permanență, că se întâmpla ceva cu ea.
Când a fost în timpul pandemiei, seara am chemat-o la 12:30, am chemat salvarea și ea nu voia, pentru că mie mi-a spus, și o spun cu toată responsabilitatea, nu mi-e teamă de nimeni, să spun: “Domnule, nu te duce la spital!”. Eu n-am vrut să mă duc și nici s-o duc nici pe ea, dar când am văzut că nu prea respiră bine, băiatul Alexandru mi-a spus: “Tată, hai să o ducem, tată hai să duc că moare mama, moare mama!”. Am coborât-o că stăteam în București și am coborât-o jos de la etaj și s-a uitat în ochii mei, asta n-am să uit câte zile voi avea până când mă voi duce după ea, s-a uitat în ochii mei și mi-a spus: “Gata, mă duci?”, am pupat-o, am apucat să o pup pe frunte… îți poți imagina ce s-a întâmpla, că dacă știam că într-o oră se întâmplă ce s-a întâmplat, aș fi pupat-o… nu știu de câte ori sau poate aș fi imprimat-o că s-o am toată viața mea, în sinea mea, că-mi vine să plâng acum când îmi aduc aminte… nu, nu vreau să-mi aduc aminte de lucruri de astea.
Și am dus-o, după o oră și ceva, 45 de minute, că n-aveai voie să intri în salvare, așa era pe timpul pandemiei și când am ajuns la Spitalul Universitar mi-a spus că a intrat în stop cardio-respirator. Tot s-a sperat că o să fie bine, că o să se facă bine… nu! Și atunci am început să zbier. (…) Ce s-a întâmplat atunci, n-am să uit toată viața mea, câte zile voi avea de trăit, n-am să uit, pentru că nu știu și acum îmi pare rău că n-am lăsat-o să moară acasă în brațele mele, să-mi iau la revedere de la ea cum e datina, în momentul când îl duci pe un om la groapă, să-i săruți mâna și să spui iartă-mă! (…)
M-am dus doar am văzut-o… a fost fata mea că nu m-am dus (n.r. la cimitir), i-am luat rochie, i-am luat ca s-o îmbrace, în loc s-o îmbrace că a fost cu mare artistă sau… le-a pus acolo, ăștia nici nu știu dacă le-o fi băgat pe toate acolo, ce i-a dat (…) atâta am văzut, am fost la morgă și am văzut doar capul cu ochi, când am văzut-o n-am să uit, și acum o am în memorie. Fără fard, fără nimic, o frumusețe, mi s-a părut că e mai frumoasă încât zici că este Maica Domnului, așa mi s-a părut. ”, a declarat Aurel Pădureanu, la WOWnews.