Artista se află într-o relație de lungă durată cu soțul său și tatăl copiilor ei.
Georgiana Lobonț este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite artiste, de la noi din țară. Aceasta se bucură de succes atât pe plan profesional, cât și pe plan personal, având un soț iubitor, pe Rareș Ciciovan, cu care are și doi copii superbi.
Ce cadouri și-au făcut Georgiana Lobonț și soțul ei, în prima zi de Moș Nicolae, în calitate de cuplu
Citește și: Ce accesoriu deține Georgiana Lobonț și consideră că îi este inutil? "Am dat aproape 9 mii de euro."
Georgiana Lobonț: Vai… da, îmi aduc aminte.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
Rareș Ciciovan: Ce, când ți-am luat brandul?
Georgiana Lobonț: Da, ai vorbit cu Moșul și Moșul a adus brad. Un brad artificial în cutie și eu i-am cumpărat lui Rareș un…
Rareș Ciciovan: Un brad mare, de 3 metri, deci… nu orice fel de brad, pe care îl avem și în ziua de astăzi.
Georgiana Lobonț: Da, dar noi eram iubiți, nu eram căsătoriți, știi? Ca să fie bradul al nostru, cumva.
Rareș Ciciovan: Și al nostru a rămas!
Georgiana Lobonț: Al nostru a rămas. Pe clasa a 12-a (n.r. au hotărât să fie împreună), era vara înainte să dau eu bacalaureatul, dar noi ne știam de pe clasa a 9-a, eu de atunci am fost îndrăgostită de Rareș și de atunci el… cumva mă curta, dar știam că nu putem să avem o relație, pentru că eram micuță și trebuia să fac școala. (…) S-a înțeles cu moșul și mi-a adus un brad de 3 metri.
Rareș Ciciovan: I-a fost greu Moșului să vină cu el, să intre pe stradă, să-l aducă…
Georgiana Lobonț: Dar atât a fost amuzant, că eu m-am dus la magazine… eram iubiți, îți dai seama, ce să-i cumpăr, m-am gândit să i cumpăr un ceas, nici n-aveam bani pe vremea aia și am luat acolo un ceas de vreo 50-60 de lei și m-am dus așa fericită, abia așteptam să-i dau cadou și mă gândeam că și el îmi dă ceva, mă gândeam la… nu știu, poate un talisman sau un parfum, ce primesc fetele și când zice: “Ți-am luat un cadou, nici nu te aștepți!”, îți dai seama, eu îmi făceam niște filme că ce o să primesc. (…) Și când am ajuns în casă, casa era goală, nemobilată, doar parchetul pe jos și cutia aia de brad acolo și cu bradul în ea, zice: “Ăsta-i cadoul de la Moșul!”, când am văzut: “Ăsta? Eu așa cadou în viața mea n-am mai primit.”, dar zice: “Nici n-o să mai primești, ăsta-i cadoul nostru!”, păi zic eu: “Cadoul nostru? Dar dacă n-o să mai fim împreună?”, “Cum să nu mai fim împreună, noi o să fim împreună!”, încontinuu îmi zicea lucrul ăsta și așa s-a întâmplat. Până la urmă bradul n-a fost doar al meu, a fost al nostru.