Povestea mea de iubire ar fi un subiect bun pentru o telenovelă de succes. Dacă nu eram personaj principal în poveste, n-aş fi crezut că astfel de lucruri se pot întâmpla. M-am îndrăgostit de fratele meu vitreg şi ne vom căsători.
Eram colegi de serviciu
După ce am dat bacalaureatul, m-am angajat la un supermarket, pe un post de casieră. Munceam mult, dar îmi plăcea că pot să le zâmbesc oamenilor în fiecare zi. Şi cu colegii mă înţelegeam foarte bine. Într-o zi de inventar, când am rămas peste program, mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de un coleg, şef la raionul de băuturi.
Aveam acelaşi nume, Dobre, asta mi-a atras atenţia de la început. Îmi plăcea că muncea mult, era serios, ambiţios şi îşi coordona echipa foarte bine. Toţi oamenii care lucrau cu el îl vorbeau numai de bine. Aşa am aflat că e singur la părinţi, că s-a despărţit recent de iubită şi că suferă. Mi-am propus să îi ofer eu umărul pe care să plângă şi să îl ajut să depăşească suferinţa.
Relaţia noastră era perfectă
În câteva luni formam un cuplu şi ne înţelegeam de minune. Ştia de mama, că era singură, eu de ai lui, că nu se înţeleg de când era mic. Povesteam mult şi ne-am propus să nu repetăm greşelile părinţilor noştri. După un, de Revelion, l-am invitat la noi, împreună cu ai lui. A venit doar cu tatăl lui.
Bunica îi era bolnavă şi mama lui o îngrijea. Mama mea avea emoţii şi nu ştia cum să pregătească totul cât mai bine pentru oaspeţi. Am deschis uşa, iar tatăl lui m-a întâmpinat cu un buchet mare de flori. Avea unul şi pentru mama. Când a văzut-o, s-a înroşit la faţă şi părea că se sufocă.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>