Alex Bogdan și-a deschis sufletul cu privire la momentele dificile din viața lui, atunci când și-a pierdut persoane importante din familie, în timp ce era pe scenă.
Alex Bogdan a dezvăluit, în cadrul unui podcast, cum au fost momentele în care și-a pierdut mama și bunica, iar el se afla pe scenă.
„Eu aveam filmare, el nu putea să înțeleagă conceptul acesta, că eu am filmare.” Alex Bogdan, despre momentul în care și-a pierdut mama
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Alex Bogdan a vorbit despre momentele în care era nevoit să filmeze secvențe de la petreceri, pentru un film, în timp ce mama lui se afla pe patul de spital sau la capelă. Cariera de actor i-a adus și câteva minusuri până acum, deoarece în cele mai grele momente din viață, atunci când a pierdut oameni importanți, nu a putut fi acolo, alături de familie.
„Când a murit bunica, jucam la Teatru Mic. Ora la care mama avea să moară singură în spital, jucam la Teatru Mic. La momentul în care mama era, probabil, la morgă, eu filmam ultima secvență de amor din Love Sorry. În momentul în care mama era la capelă, trei nopți, eu trebuia să fiu două din ele la Iași, să filmez din Love Sorry, la petrecere. Am terminat filmarea la 6 dimineața, la 7 dimineața am terminat și am ajuns la înmormântare. O chestie pentru care m-am certat cu frate-miu era pentru faptul că nu eram acolo în fiecare noapte când se citeau stâlpii. Am dus-o la capelă o noapte. Eu aveam filmare, el nu putea să înțeleagă conceptul acesta, că eu am filmare.”, a povestit Alex Bogdan în cadrul unui podcast.
Alex Bogdan, dezamăgit că nu a petrecut mai mult timp cu mama lui
Citește și: Sicriul Anei Maria Vasiliu a ajuns acasă! Familia, răpusă de durere- stirilekanald.ro
Deși suferea de o boală incurabilă, care avea să îi aducă sfârșitul încet, Alex Bogdan are un regret, acela că nu a petrecut mai mult timp alături de mama lui.
„ Mi-ar fi plăcut să am puterea ca în luna de dinaintea momentului să pun stop la tot și să stau cu mama. În același timp, mama îmi spunea „du-te”. Adică ea știa și știam amândoi. Stăteam și nu puteam să văd. Ea stătea și se stingea, efectiv se topea. Vedeam un om care se topește lângă tine. Stătea întinsă în pat. Nu mai putea să se miște mare lucru. I se umfla burta de apă. La un interval de timp trebuia să îi scoată blocajul renal. Stăteam acolo ca să ce? Muream și eu odată cu ea. Nu puteam decât să o mângâi, să o pup. Nu știam ce să-i vorbesc. Nu știam nimic. În ultima zi, când am plecat și nu am mai văzut-o niciodată, ea era în punctul în care metastazele afectau și creierul. Mai vorbea chestii, sărea de la una la alta. M-a luat de mână, a luat cutiile ei cu aur și începea să îmi pună în mână aurul ei, să îmi dea ca să am. Mă termina .”, a povestit Alex Bogdan.